Antidepresivele cresc riscul de deces cu 33%?
Rezumat: Afirmația că antidepresivele cresc riscul de deces cu 33% provine dintr-o meta-analiză mai veche, bazată pe studii observaționale. Cercetări mai recente schimbă substanțial perspectiva.
O amplă meta-analiză din 2025 arată că depresia însăși este asociată cu mortalitate crescută, iar la persoanele cu depresie utilizarea antidepresivelor s-a asociat cu o mortalitate generală mai mică.
Prin urmare, beneficiile și riscurile trebuie evaluate individual. Tratamentul depresiei poate include medicamente, psihoterapie, mișcare și intervenții asupra stilului de viață, în funcție de severitatea simptomelor și de particularitățile fiecărei persoane.
1. Ce sunt antidepresivele?
2. Tipuri de antidepresive
a. Antidepresive triciclice
b. Antidepresive cu serotonina (ISRS)
c. Antidepresive fara reteta
3. Mecanismul de acțiune al antidepresivelor
4. Riscurile asociate cu antidepresivele
5. Antidepresivele chiar cresc riscul de deces cu 33%?
a. Efectele pe termen lung ale antidepresivelor
b. Antidepresivele triciclice vs. ISRS
c. Relația între depresie și antidepresive
6. Depresia, o boală complexă
a. Cine sunt cei mai afectați?
b. Alternative la antidepresive
c. Antidepresive naturale
d. Suplimente și terapii alternative
e. Importanța fericirii și a bunăstării mintale
f. Strategii pentru a îmbunătăți starea de bine fără medicamente
g. Întreruperea antidepresivelor și simptomele de sevraj
7. Concluzii
1. Ce sunt antidepresivele?
Antidepresivele sunt medicamente utilizate în principal pentru tratamentul depresiei, dar unele sunt prescrise și în tulburări de anxietate, tulburare obsesiv-compulsivă, durere neuropată sau alte afecțiuni. Ele nu produc instantaneu fericire și nu funcționează ca un simplu „stimulent al bunei dispoziții”.
Scopul tratamentului este reducerea simptomelor precum tristețea persistentă, pierderea interesului, lipsa energiei, problemele de somn, dificultățile de concentrare și sentimentul de lipsă de speranță. Pentru unele persoane, recuperarea înseamnă și recâștigarea capacității de a simți plăcere și fericire în activitățile obișnuite.
Efectul nu apare de regulă imediat. Pentru multe antidepresive sunt necesare aproximativ patru până la opt săptămâni pentru ca beneficiul terapeutic să devină clar, deși somnul, apetitul sau concentrarea se pot modifica mai devreme.
Răspunsul diferă însă considerabil de la o persoană la alta. Un medicament foarte eficient pentru un pacient poate avea un efect modest sau poate provoca reacții adverse importante la altul.
2. Tipuri de antidepresive
Nu toate antidepresivele funcționează în același mod. Cele mai cunoscute categorii sunt inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei, inhibitorii recaptării serotoninei și noradrenalinei, antidepresivele triciclice, inhibitorii monoaminoxidazei și diferitele medicamente încadrate drept antidepresive atipice.
ISRS sunt frecvent utilizați ca primă opțiune deoarece, în general, sunt mai ușor de tolerat decât medicamentele mai vechi. Printre substanțele din această categorie se află sertralina, fluoxetina, escitalopramul, citalopramul și paroxetina.
Există și SNRI, precum venlafaxina și duloxetina, care influențează atât serotonina, cât și noradrenalina. Alte medicamente, precum mirtazapina, bupropionul sau vortioxetina, au mecanisme diferite.
Alegerea nu se face doar după diagnosticul de depresie. Contează simptomele predominante, alte boli, medicamentele administrate simultan, reacțiile adverse, tratamentele încercate anterior și preferințele pacientului.
a. Antidepresive triciclice
Antidepresivele triciclice sunt o generație mai veche de medicamente. Din această categorie fac parte, printre altele, amitriptilina, imipramina, nortriptilina, desipramina și doxepina. Pot fi eficiente, însă profilul lor de reacții adverse limitează utilizarea ca primă alegere pentru numeroși pacienți.
Aceste medicamente influențează în special recaptarea serotoninei și noradrenalinei, dar acționează și asupra altor receptori. Tocmai această lipsă de selectivitate explică unele efecte precum uscăciunea gurii, constipația, amețeala, somnolența, vederea încețoșată sau modificările tensiunii arteriale.
Antidepresivele triciclice necesită o atenție deosebită la persoanele cu anumite afecțiuni cardiovasculare și prezintă o toxicitate mai mare în supradozaj decât multe dintre variantele moderne.
Totuși, „mai vechi” nu înseamnă „ineficient”. Antidepresivele triciclice au în continuare un rol clinic și pot fi utile când alte tratamente nu au funcționat sau pentru anumite forme de durere cronică.
b. Antidepresive cu serotonina (ISRS)
Antidepresivele cu serotonina se referăla inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei, prescurtați ISRS sau SSRI în literatura medicală engleză. Aceste medicamente inhibă transportorul implicat în recaptarea serotoninei, crescând disponibilitatea neurotransmițătorului între celulele nervoase. Totuși, depresia nu poate fi explicată simplist printr-o „lipsă de serotonină”, iar efectul clinic al tratamentului implică procese biologice mult mai complexe.
Antidepresivele cu serotonina sunt frecvent recomandate deoarece au, în general, un profil de siguranță și tolerabilitate mai favorabil decât antidepresivele triciclice. Pot apărea totuși greață, tulburări digestive, cefalee, transpirație, insomnie, somnolență sau disfuncții sexuale.
Aceste medicamente sunt utilizate și pentru mai multe tulburări de anxietate. Alegerea unui ISRS nu se face însă doar în funcție de diagnosticul scris pe fișă, deoarece interacțiunile medicamentoase și profilul individual de risc sunt importante.
„Antidepresive usoare” este o formulare populară întâlnită frecvent în căutările online, dar nu reprezintă o categorie medicală oficială. Nu există o grupă recunoscută științific drept antidepresive usoare și nici un medicament care să fie automat lipsit de riscuri pentru că este perceput drept „slab”.
În depresia cu simptome mai puțin severe, medicul poate lua în calcul psihoterapia, intervențiile comportamentale, activitatea fizică sau alte variante, înaintea ori alături de tratamentul medicamentos.
Nici administrarea unei doze mici nu transformă automat un medicament în unul dintre așa-numitele antidepresive usoare. Efectul depinde de substanță, metabolism, alte tratamente, vârstă și sensibilitatea individuală.
Este important și motivul pentru care se caută un asemenea tratament. O persoană care se simte tristă câteva zile nu are neapărat depresie clinică, iar dorința de mai multă fericire nu reprezintă singură o indicație pentru medicamente.
c. Antidepresive fara reteta
Medicamentele antidepresive propriu-zise necesită, în mod obișnuit, evaluare medicală și prescripție. Produsele cumpărate liber ca suplimente nu sunt echivalente cu un medicament antidepresiv aprobat.
Ceea ce este promovat online drept antidepresive fara reteta include frecvent plante, vitamine, minerale sau combinații de suplimente. Faptul că un produs este „natural” ori se cumpără fără prescripție nu demonstrează eficacitatea și nici nu garantează siguranța.
Un exemplu este sunătoarea, care a fost studiată pentru depresia ușoară sau moderată. Unele cercetări sugerează beneficii pe termen scurt, dar rezultatele nu sunt uniforme, iar eficacitatea în depresia severă sau pe termen lung rămâne incertă.
Mai important, sunătoarea interacționează cu numeroase medicamente. Poate reduce eficiența unor contraceptive, anticoagulante și medicamente pentru alte boli și poate crea probleme serioase dacă este combinată cu anumite antidepresive.
Prin urmare, căutarea unor antidepresive fara reteta nu ar trebui să înlocuiască evaluarea cauzei simptomelor.
3. Mecanismul de acțiune al antidepresivelor
Creierul comunică printr-un sistem extrem de complex de celule, neurotransmițători, receptori și circuite neuronale. Serotonina, noradrenalina și dopamina fac parte din acest sistem, iar diferitele antidepresive modifică activitatea acestor mesageri chimici în moduri diferite.
ISRS acționează predominant asupra recaptării serotoninei, iar SNRI influențează serotonina și noradrenalina. Antidepresivele triciclice modifică aceleași sisteme, dar afectează și alți receptori.
Totuși, modificările neurotransmițătorilor încep relativ repede, în timp ce ameliorarea depresiei apare de obicei mai lent. Acest lucru indică participarea unor adaptări neuronale și a unor mecanisme dincolo de simpla modificare imediată a concentrației serotoninei.
Din același motiv, antidepresivele cu serotonina nu trebuie descrise ca „pastile care produc fericire”. Ele urmăresc reducerea simptomelor unei boli, nu crearea artificială a unei stări permanente de euforie.
4. Riscurile asociate cu antidepresivele
Orice tratament eficient poate avea reacții adverse. În cazul antidepresivelor, acestea diferă mult între clase și între persoane. Pot apărea tulburări digestive, modificări ale somnului, cefalee, transpirație, schimbări de greutate, amețeală sau probleme sexuale.
Un risc important la unele persoane tinere este intensificarea gândurilor sau comportamentelor suicidare la începutul tratamentului ori după modificarea dozei. Acesta este unul dintre motivele pentru care monitorizarea atentă în primele săptămâni este importantă.
Persoanele vârstnice sau cele care folosesc mai multe medicamente necesită atenție suplimentară. O meta-analiză din 2024, care a inclus peste opt milioane de participanți, a găsit o asociere între tratamentul antidepresiv și hiponatremie, adică o concentrație prea mică de sodiu în sânge. Riscul a variat între clasele medicamentoase.
Interacțiunile sunt, de asemenea, importante. Combinarea necorespunzătoare a medicamentelor care cresc activitatea serotoninergică poate favoriza sindromul serotoninergic, o reacție potențial gravă.
5. Antidepresivele chiar cresc riscul de deces cu 33%?
Această idee provine dintr-o meta-analiză din 2017, care a combinat 17 studii. În eșantioanele din populația generală, utilizarea antidepresivelor a fost asociată statistic cu o mortalitate generală mai mare, cu un hazard ratio de 1,33.
Un hazard ratio de 1,33 nu înseamnă că orice persoană care ia antidepresive are automat „33% șanse în plus să moară”. Mai ales, studiile observaționale nu pot demonstra singure că medicamentul este cauza diferenței.
Persoanele care primesc tratament pot avea depresie mai severă, boli cronice, anxietate, tulburări de somn, durere, factori socioeconomici diferiți sau alte caracteristici care influențează mortalitatea. Chiar și ajustările statistice nu pot elimina întotdeauna toți acești factori.
Datele mai recente sunt esențiale. O meta-analiză publicată în 2025, care a analizat sute de cohorte, a arătat că depresia este ea însăși asociată cu o mortalitate generală aproximativ dublă față de absența depresiei.
În aceeași analiză, printre persoanele cu depresie, utilizarea unui antidepresiv s-a asociat cu o mortalitate generală mai mică, RR 0,79, comparativ cu neutilizarea unui asemenea tratament. Eterogenitatea studiilor a fost însă foarte mare, astfel că nici această asociere nu trebuie transformată automat într-o relație cauzală.
Concluzia corectă nu este, așadar, că antidepresivele cresc universal mortalitatea cu 33%. Dovezile disponibile sunt mai complexe, iar depresia netratată are ea însăși consecințe serioase asupra sănătății și supraviețuirii.
a. Efectele pe termen lung ale antidepresivelor
Tratamentul de lungă durată poate fi justificat pentru persoanele cu depresie recurentă sau cu risc ridicat de recidivă. În același timp, necesitatea continuării trebuie reevaluată periodic împreună cu medicul.
Un studiu randomizat publicat în 2021 a urmărit 478 de persoane care se simțeau suficient de bine pentru a încerca oprirea tratamentului. După 52 de săptămâni, recidiva apăruse la 39% dintre cei care continuaseră să își ia medicamentele și la 56% dintre cei repartizați pentru întreruperea tratamentului.
Pe termen lung pot apărea efecte asupra greutății, funcției sexuale, somnului sau stării emoționale. Un studiu din 2024, cu peste 183.000 de persoane, a observat diferențe mici, dar măsurabile, între opt tratamente uzuale în ceea ce privește modificarea greutății corporale.
Unele persoane descriu și „aplatizare emoțională”: emoțiile pozitive și negative par mai puțin intense. Aceasta trebuie diferențiată de anhedonie, adică dificultatea de a simți plăcere, care poate fi chiar un simptom rezidual al depresiei.
b. Antidepresivele triciclice vs. ISRS
Antidepresivele triciclice și ISRS pot fi eficiente împotriva depresiei, dar profilurile lor sunt diferite. În practică, ISRS sunt deseori preferate la începutul tratamentului deoarece produc, în general, mai puține reacții adverse dificil de tolerat.
Antidepresivele triciclice au o acțiune farmacologică mai puțin selectivă. Pot produce somnolență, constipație, uscăciunea gurii și hipotensiune și necesită mai multă prudență în cazul anumitor probleme cardiace.
Antidepresivele cu serotonină pot provoca mai frecvent greață, tulburări de somn sau disfuncție sexuală. Profilul lor este diferit, nu complet lipsit de riscuri. Alegerea dintre antidepresive triciclice și ISRS nu poate fi făcută doar prin compararea unei liste de reacții adverse. Medicul ia în calcul istoricul bolii, riscul de supradozaj, alte afecțiuni și răspunsurile anterioare la tratament.
c. Relația între depresie și antidepresive
Discuția despre antidepresive nu poate fi separată de riscurile depresiei însăși. Depresia afectează somnul, apetitul, concentrarea, relațiile, capacitatea de muncă, sănătatea fizică și, în formele severe, poate pune viața în pericol.
Meta-analiza amplă din 2025 a găsit un risc general de mortalitate de aproximativ două ori mai mare la persoanele cu depresie decât la grupurile fără depresie. Riscul de deces prin suicid a fost, în mod firesc, mult mai ridicat.
Beneficiile și riscurile antidepresivelor trebuie comparate nu cu o situație imaginară fără niciun risc, ci cu riscurile depresiei insuficient tratate și cu alternativele terapeutice disponibile.
6. Depresia, o boală complexă
Depresia nu are o singură cauză și nu se reduce la un dezechilibru al unui neurotransmițător. La apariția bolii pot participa factori genetici, biologici, psihologici și de mediu. Traumele, stresul prelungit, izolarea socială, anumite boli fizice, predispoziția genetică și alte elemente pot interacționa diferit de la o persoană la alta.
Din acest motiv, și tratamentul este individualizat. Pentru un pacient poate funcționa foarte bine psihoterapia. Pentru altul, combinația dintre psihoterapie și antidepresive poate fi mai potrivită. Alții au nevoie de mai multe încercări terapeutice până la găsirea unei strategii eficiente.
Nici fericirea nu poate fi redusă la nivelul unei singure substanțe chimice din creier. Bunăstarea psihică include relații, siguranță, sănătate fizică, sens personal, somn, activitate și capacitatea de adaptare la stres.
a. Cine sunt cei mai afectați?
Depresia poate apărea la orice vârstă și la persoane cu situații sociale foarte diferite. Unele grupuri ajung însă mai frecvent să primească diagnostic și tratament. Femeile sunt diagnosticate cu depresie mai des decât bărbații. Acest lucru nu înseamnă neapărat că diferența observată reflectă integral diferența biologică de risc. Bărbații pot prezenta simptome diferite sau pot solicita mai rar ajutor specializat.
Vârstnicii necesită o atenție aparte deoarece depresia poate apărea împreună cu boli cardiovasculare, diabet, durere cronică, tulburări neurologice și utilizarea simultană a mai multor medicamente.
La adolescenți și adulții tineri, tratamentul necesită monitorizarea atentă a modificărilor comportamentale și a eventualei apariții sau intensificări a gândurilor suicidare.
b. Alternative la antidepresive
A vorbi despre alternative la antidepresive nu înseamnă a sugera renunțarea la un tratament eficient. În depresia ușoară sau în anumite situații clinice pot exista intervenții non-medicamentoase potrivite, în timp ce depresia moderată ori severă poate necesita o abordare mai intensă.
Psihoterapia are dovezi solide. Terapia cognitiv-comportamentală, de exemplu, urmărește identificarea și modificarea tiparelor de gândire și comportament care întrețin simptomele. O meta-analiză din 2024, care a inclus 218 studii și peste 14.000 de participanți, a găsit reduceri ale simptomelor depresive asociate cu mersul sau alergarea, yoga și antrenamentul de forță.
Calitatea dovezilor a variat, deci exercițiul nu trebuie prezentat drept un „tratament-minune”. În schimb, poate fi o parte valoroasă a unui plan terapeutic mai larg.
c. Antidepresive naturale
Termenul antidepresive naturale este foarte atractiv din punct de vedere comercial, dar poate crea impresia falsă că „natural” înseamnă automat eficient și sigur. Unele plante și suplimente au fost cercetate pentru simptomele depresive. Sunătoarea este probabil unul dintre cele mai cunoscute exemple. Dovezile sugerează că poate avea efect în anumite forme ușoare sau moderate de depresie, însă există incertitudini privind tratamentul de lungă durată și formele severe.
Problema majoră este interacțiunea cu alte medicamente. Sunătoarea poate influența metabolismul unui număr mare de substanțe și poate reduce eficacitatea unor tratamente importante. Combinată cu medicamente serotoninergice, poate determina reacții periculoase.
Suplimentele trebuie discutate cu medicul sau farmacistul, mai ales când persoana în cauză urmează deja un tratament.
d. Suplimente și terapii alternative
Internetul abundă în suplimente prezentate drept soluții pentru dispoziție, anxietate și fericire. Printre cele mai populare se află vitamina D, omega-3, magneziul, șofranul și diverse extracte vegetale.
Nivelurile scăzute ale anumitor nutrienți pot fi relevante la persoanele care au un deficit real.
Suplimentele pot avea concentrații variabile, pot interacționa cu medicamentele și pot produce reacții adverse. În plus, dovezile pentru multe produse comercializate ca antidepresive fara reteta sunt mult mai slabe decât lasă reclamele să se înțeleagă.
Meditația, tehnicile de relaxare, intervențiile bazate pe mindfulness și alte terapii complementare pot ajuta anumite persoane, dar trebuie integrate într-un plan realist și adaptat severității depresiei.
În cazul simptomelor intense, al deteriorării rapide sau al gândurilor de suicid, suplimentele și strategiile de autoajutor nu reprezintă un substitut pentru ajutor medical urgent.
e. Importanța fericirii și a bunăstării mintale
Fericirea nu este pur și simplu opusul depresiei. O persoană sănătoasă psihic poate avea zile triste, poate trece prin doliu și poate experimenta frustrare sau stres fără să sufere de o tulburare depresivă.
În același timp, depresia poate diminua capacitatea de a simți plăcere, fenomen numit anhedonie. Recuperarea urmărește astfel mai mult decât dispariția tristeții: revenirea interesului, energiei, relațiilor și funcționării cotidiene contează la fel de mult.
Antidepresivele nu garantează fericire și nu pot rezolva singure dificultățile sociale, conflictele familiale, lipsa somnului sau stresul profesional. La persoanele pentru care funcționează, ele pot însă reduce povara simptomelor suficient pentru a face posibile psihoterapia, activitatea, relațiile sociale și reconstrucția unei vieți satisfăcătoare.
Din această perspectivă, fericirea este mai degrabă rezultatul unui ansamblu de factori decât efectul direct al unei pastile.
f. Strategii pentru a îmbunătăți starea de bine fără medicamente
Activitatea fizică regulată este una dintre strategiile cu cele mai bune dovezi. Nu este obligatoriu un program sportiv extrem. Mersul, joggingul, exercițiile de forță sau yoga au fost asociate cu reducerea simptomelor depresive în studiile analizate recent.
Somnul regulat este la fel de important. Orele relativ constante de culcare și trezire, reducerea stimulării înainte de somn și tratarea problemelor persistente de insomnie pot contribui la o funcționare psihică mai bună.
Relațiile sociale contează. Izolarea poate amplifica simptomele, în timp ce contactul cu persoane de încredere oferă sprijin emoțional și poate reduce tendința de retragere caracteristică depresiei. Obiectivele mici și realizabile sunt adesea mai utile decât încercarea de a „alege fericirea”. O plimbare, o masă regulată, o conversație, un duș sau revenirea treptată la o activitate preferată pot reprezenta progrese în timpul unui episod depresiv.
Psihoterapia oferă instrumente suplimentare pentru gestionarea gândurilor negative, a comportamentelor de evitare și a situațiilor care întrețin suferința. Pentru numeroase persoane, combinarea mai multor strategii este mai realistă decât căutarea unei singure soluții.
Aceste măsuri nu trebuie folosite pentru a culpabiliza persoana care are nevoie de medicamente. Uneori, tocmai antidepresivele fac posibilă revenirea la mișcare, relații și obiceiuri sănătoase.
g. Întreruperea antidepresivelor și simptomele de sevraj
Antidepresivele nu produc dependență în același mod în care o fac alcoolul, opioidele sau nicotina. Organismul se poate adapta însă la prezența lor, iar reducerea prea rapidă poate determina simptome de întrerupere.
O meta-analiză publicată în 2024 a confirmat că simptomele de întrerupere sunt un fenomen și că o parte dintre simptomele raportate după oprirea tratamentului nu pot fi explicate doar prin efectul nocebo.
Pot apărea amețeli, greață, tulburări de somn, anxietate, iritabilitate, senzații asemănătoare șocurilor electrice sau simptome asemănătoare gripei. Intensitatea și durata diferă între persoane și medicamente.
În plus, recidiva depresiei și simptomele de întrerupere pot semăna între ele. De aceea, reducerea dozei trebuie individualizată și urmărită clinic. Studiul randomizat din 2021 arată și un alt aspect: persoanele care au întrerupt tratamentul au avut un risc mai mare de recidivă într-un an decât cele care au continuat.
7. Concluzii
Afirmația că „antidepresivele cresc riscul de deces cu 33%” reflectă un rezultat statistic real dintr-o meta-analiză din 2017, dar devine înșelător dacă este prezentat fără context. Rezultatul provenea din cercetări observaționale și indica o asociere, nu dovada că antidepresivele au provocat o creștere a mortalității.
Cercetări mult mai recente oferă o imagine diferită. Meta-analiza din 2025 confirmă că depresia este ea însăși asociată cu o mortalitate crescută și, în analiza persoanelor diagnosticate cu depresie, tratamentul antidepresiv s-a asociat cu o mortalitate generală mai mică.
Antidepresivele triciclice, antidepresivele cu serotonina și celelalte clase au beneficii și riscuri diferite. Nici expresia antidepresive usoare, nici antidepresive fara reteta nu desemnează o categorie care să poată fi utilizată automat fără evaluare medicală.
În mod similar, antidepresive naturale nu înseamnă „fără reacții adverse”. Produsele vegetale pot interacționa cu medicamentele și, pentru multe suplimente, dovezile privind eficacitatea sunt limitate.
Pentru unii pacienți, psihoterapia, mișcarea și intervențiile asupra stilului de viață pot fi suficiente sau pot constitui o parte importantă a tratamentului. Pentru alții, medicamentele pot fi esențiale.
Obiectivul nu este alegerea între „pastile” și fericire. Obiectivul este reducerea suferinței, recuperarea funcționării și găsirea celei mai bune combinații de tratamente pentru persoana respectivă.
Mai ales în depresia moderată, severă sau recurentă, deciziile privind începerea și oprirea antidepresivelor trebuie luate împreună cu un profesionist medical.
Q&A: Întrebări și răspunsuri
Întrebare: Ce este un antidepresiv?
Răspuns: Un antidepresiv este un medicament utilizat în principal pentru tratarea depresiei și, în unele cazuri, a anxietății sau altor afecțiuni. El influențează sisteme de neurotransmițători din creier și are nevoie, de regulă, de câteva săptămâni pentru ca efectul complet să poată fi evaluat.
Întrebare: Ce pastile sunt bune pentru depresie?
Răspuns: Nu există o pastilă universal „cea mai bună”. ISRS sunt frecvent utilizați ca tratament inițial datorită echilibrului dintre eficiență și tolerabilitate, dar alegerea depinde de simptome, alte boli, medicamentele administrate și reacțiile adverse. Medicul trebuie să stabilească tratamentul potrivit.
Întrebare: Cât durează sevrajul după antidepresive?
Răspuns: Simptomele de întrerupere pot dura de la câteva zile sau săptămâni până la perioade mai lungi la unele persoane. Durata depinde de medicament, doză, perioada de administrare și ritmul reducerii. Nu există un interval universal, iar oprirea bruscă trebuie evitată.
Întrebare: Ce se întâmplă când iei antidepresive?
Răspuns: Medicamentul modifică activitatea unor sisteme chimice implicate în dispoziție și stres. Efectul terapeutic apare treptat, deseori în patru până la opt săptămâni. Pot apărea și reacții adverse, iar răspunsul diferă între persoane.
Întrebare: Care sunt cele mai bune pastile pentru anxietate?
Răspuns: Nu există un singur medicament potrivit tuturor formelor de anxietate. Unele ISRS și alte antidepresive sunt utilizate și pentru tulburările anxioase, dar alegerea depinde de tipul anxietății, simptome, istoricul medical și celelalte medicamente.
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
Studiul „The Mortality and Myocardial Effects of Antidepressants Are Moderated by Preexisting Cardiovascular Disease: A Meta-Analysis”; Psychother Psychosom. 2017, autori: Marta M Maslej, Benjamin M Bolker, Marley J Russell, Keifer Eaton, Zachary Durisko et al.
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/28903117/
Studiul „All-cause and cause-specific mortality in people with depression: a large-scale systematic review and meta-analysis of relative risk and aggravating or attenuating factors, including antidepressant treatment”, World Psychiatry. 2025 Oct, autori: Joe Kwun Nam Chan, Marco Solmi, Heidi Ka Ying Lo et al.
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/40948054/
Studiul „Maintenance or Discontinuation of Antidepressants in Primary Care”, The New England Journal of Medicine, 2021, autori: Gemma Lewis, Louise Marston, Larisa Duffy, Nick Freemantle
https://www.nejm.org/doi/full/10.1056/NEJMoa2106356
Studiul „Effect of exercise for depression: systematic review and network meta-analysis of randomised controlled trials”, BMJ 2024; autori: Michael Noetel, Taren Sanders et al.
https://www.bmj.com/content/384/bmj-2023-075847
Studiul „The risk of antidepressant-induced hyponatremia: A meta-analysis of antidepressant classes and compounds”, Eur Psychiatry. 2024 Feb 26; autori: Tim Gheysens, Filip Van Den Eede, Livia De Picker
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/38403888/
Te-ar mai putea interesa și...
