Testiculul necoborât în scrot (criptorhidie)
Rezumat: Criptorhidia apare atunci când unul sau ambele testicule nu se află în scrot, locul în care ar trebui să ajungă în mod normal înainte sau în primele luni după naștere. Testiculul necoborât este întâlnit mai frecvent la copiii născuți prematur și la cei cu greutate mică la naștere.
În multe cazuri, coborârea se produce spontan în primele luni, dar după vârsta de șase luni acest lucru devine puțin probabil. Dacă problema persistă, tratamentul standard este de obicei operația numită orhidopexie. Intervenția efectuată la timp urmărește protejarea potențialului fertil și facilitează supravegherea testiculului pe termen lung.
1. Ce este testiculul necoborât în scrot (criptorhidie)?
2. De ce apare criptorhidia la copii?
a. Prematuritatea și greutatea mică la naștere
b. Factori hormonali și genetici
3. Cum îți dai seama că un copil are un testicul necoborât?
4. Poate coborî singur testiculul necoborât?
5. Când este necesară operația pentru criptorhidie?
a. La ce vârstă este recomandată intervenția?
b. În ce constă operația de coborâre a testiculului în scrot?
6. De ce este importantă tratarea criptorhidiei la timp?
a. Riscul de afectare a fertilității
b. Legătura dintre testiculul necoborât și riscul de cancer testicular
c. Alte posibile complicații
7. Ce se întâmplă după operația pentru testicul necoborât?
8. Concluzie
1. Ce este testiculul necoborât în scrot (criptorhidie)?
În timpul dezvoltării fetale, testiculele se formează inițial în abdomen și migrează treptat către scrot. Dacă unul sau ambele testicule nu ajung și nu rămân în scrot, situația poartă denumirea de criptorhidie sau testicul necoborât.
Testiculul poate rămâne în abdomen, în canalul inghinal sau într-o altă poziție de-a lungul traseului său normal. Uneori poate fi simțit la palpare, iar în alte situații nu poate fi palpat deloc.
Criptorhidia poate fi unilaterală, când este afectat un singur testicul, sau bilaterală, când ambele testicule lipsesc din scrot. Forma unilaterală este mai frecventă.
Nu trebuie confundat testiculul necoborât cu testiculul retractil. În cazul celui retractil, testiculul poate urca temporar spre regiunea inghinală prin contracția unui mușchi, dar poate fi coborât în scrot la examinare și rămâne acolo cel puțin temporar.
Testiculele retractile nu necesită de obicei operație, însă trebuie urmărite periodic deoarece, la unii copii, un testicul aflat inițial în scrot poate urca ulterior și poate deveni un testicul ascensionat.
2. De ce apare criptorhidia la copii?
a. Prematuritatea și greutatea mică la naștere
Prematuritatea este unul dintre cei mai importanți factori asociați cu testiculul necoborât. Explicația este logică: o parte importantă a coborârii testiculului către scrot se desfășoară spre sfârșitul sarcinii.
Dacă bebelușul se naște înainte de termen, procesul poate să nu fi fost finalizat. Din acest motiv, criptorhidia este mult mai frecventă la nou-născuții prematuri decât la cei născuți la termen.
Greutatea mică la naștere și restricția creșterii fetale au fost, de asemenea, asociate cu o probabilitate mai mare de testicule necoborâte.
Aceste asocieri nu înseamnă însă că orice copil prematur sau cu greutate mică la naștere va avea criptorhidie.
b. Factori hormonali și genetici
Coborârea normală a testiculelor depinde de mai multe semnale hormonale. Printre acestea sunt androgenii și hormonul numit INSL3, care participă la diferitele etape ale deplasării testiculului către scrot.
Tulburarea unor asemenea mecanisme poate contribui la apariția criptorhidiei. Au fost identificate și modificări genetice asociate cu anumite forme sindromice, însă acestea explică doar o parte dintre cazurile de testicul necoborât.
Antecedentele familiale au, de asemenea, importanță. Un copil care are rude apropiate cu antecedente de criptorhidie prezintă o probabilitate mai mare de a avea aceeași problemă.
Sunt studiate și posibile influențe ale unor factori de mediu prenatali. Există asocieri epidemiologice cu anumite expuneri, dar pentru multe dintre acestea nu se poate afirma că reprezintă o cauză directă a criptorhidiei.
3. Cum îți dai seama că un copil are un testicul necoborât?
Criptorhidia nu provoacă de obicei durere sau alte simptome evidente. Principalul semn este faptul că în scrot nu se pot observa sau palpa ambele testicule.
Problema este descoperită cel mai frecvent de medic la examinarea nou-născutului. Testiculele fac parte dintre structurile evaluate în cadrul examenului fizic efectuat după naștere și la controalele ulterioare.
Diagnosticul se bazează în primul rând pe examenul clinic. Medicul palpează scrotul și regiunea inghinală pentru a stabili dacă testiculul există, unde se află și dacă poate fi mobilizat către scrot.
Examinarea este importantă și pentru diferențierea unui testicul necoborât de unul retractil.
Contrar unei impresii frecvente, ecografia nu este necesară de rutină înaintea consultului de specialitate. Ghidurile arată că ecografia nu poate localiza suficient de sigur toate testiculele nepalpabile și, în cele mai multe cazuri, nu schimbă conduita terapeutică.
Dacă ambele testicule sunt nepalpabile, în special când există și modificări ale organelor genitale, poate fi necesară evaluare endocrinologică și genetică suplimentară.
4. Poate coborî singur testiculul necoborât?
Da. La unii bebeluși diagnosticați la naștere cu criptorhidie, testiculul necoborât ajunge spontan în scrot în primele luni de viață.
Multe coborâri spontane au loc în primele trei luni după naștere. Din acest motiv, operația nu este efectuată imediat în cazul unui nou-născut cu testicul necoborât.
Situația se schimbă însă după aproximativ șase luni. Dacă testiculul nu a coborât până atunci, probabilitatea ca el să ajungă ulterior singur în scrot este redusă. La copiii prematuri, medicii iau în calcul vârsta corectată pentru prematuritate.
Din acest motiv, simpla așteptare timp de mai mulți ani nu mai este considerată conduita optimă.
Există și cazuri în care un copil a avut inițial testiculele în scrot, dar unul urcă ulterior. Acest fenomen, numit testicul ascensionat sau criptorhidie dobândită, necesită și el evaluarea unui specialist.
5. Când este necesară operația pentru criptorhidie?
Dacă testiculul necoborât persistă după vârsta de șase luni, tratamentul chirurgical (orhidopexie) reprezintă principala metodă de tratament.
a. La ce vârstă este recomandată intervenția?
Ghidurile europene actuale recomandă începerea tratamentului de la șase luni și efectuarea orhidopexiei, de preferat, înainte de împlinirea vârstei de 12 luni, intervenția trebuind realizată cel târziu până la aproximativ 18 luni.
Motivul intervenției precoce nu este doar poziția testiculului. După primele luni de viață pot începe modificări ale celulelor implicate în viitoarea producție de spermatozoizi.
O analiză sistematică recentă care a comparat orhidopexia înainte și după vârsta de 12 luni nu a identificat o diferență semnificativă privind atrofia testiculară sau complicațiile postoperatorii, susținând siguranța intervenției precoce.
Unele rezultate sugerează și indicatori mai favorabili ai potențialului fertil atunci când operația este efectuată devreme.
Dacă diagnosticul este pus după 18 luni, acest lucru nu înseamnă că este „prea târziu” pentru consult. Copilul trebuie evaluat de chirurgie pediatrică sau urologie pediatrică, iar tratamentul va fi stabilit în funcție de situație.
b. În ce constă operația de coborâre a testiculului în scrot?
Orhidopexia se efectuează sub anestezie generală. Dacă testiculul poate fi palpat în regiunea inghinală, chirurgul îl eliberează cu grijă de țesuturile din jur, păstrând vasele de sânge și canalul deferent.
Testiculul este apoi coborât în scrot și fixat într-un mic spațiu creat special, astfel încât să rămână în poziția corectă. Operația poate fi realizată prin abord inghinal sau, în anumite cazuri, printr-o incizie scrotală.
Dacă testiculul nu poate fi palpat, medicul poate efectua laparoscopie. Printr-o cameră introdusă printr-o incizie foarte mică la nivelul abdomenului se poate stabili dacă testiculul este intraabdominal, atrofiat sau absent.
Pentru un testicul situat foarte sus în abdomen poate fi necesară o procedură în două etape, astfel încât să fie protejată alimentarea sa cu sânge atunci când este mutat către scrot.
6. De ce este importantă tratarea criptorhidiei la timp?
a. Riscul de afectare a fertilității
Criptorhidia poate afecta celulele testiculare implicate ulterior în producerea spermatozoizilor. Riscul este mai important atunci când sunt afectate ambele testicule și când tratamentul este întârziat.
În cazul unui singur testicul necoborât, fertilitatea poate fi redusă la nivel biologic, însă ghidurile arată că șansa efectivă de a deveni tată este apropiată de cea a bărbaților fără criptorhidie bilaterală.
Situația este mai problematică în criptorhidia bilaterală, în care atât fertilitatea, cât și probabilitatea de paternitate pot fi afectate.
Orhidopexia precoce oferă condiții mai favorabile dezvoltării testiculului, însă nu poate garanta fertilitatea viitoare.
b. Legătura dintre testiculul necoborât și riscul de cancer testicular
Bărbații care au avut criptorhidie în copilărie prezintă un risc mai mare de cancer testicular decât populația generală, chiar dacă testiculul a fost ulterior coborât chirurgical.
Operația efectuată înainte de pubertate pare să reducă acest risc comparativ cu corectarea tardivă, dar nu îl readuce complet la nivelul unei persoane care nu a avut niciodată testicul necoborât.
Un alt avantaj al orhidopexiei este că testiculul devine accesibil examinării. După pubertate, pacientul poate fi învățat să își cunoască aspectul normal al testiculelor și să solicite evaluare medicală dacă observă modificări.
c. Alte posibile complicații
Un testicul necoborât prezintă și alte riscuri. Printre acestea se numără torsiunea testiculară, adică răsucirea cordonului spermatic și întreruperea alimentării cu sânge.
Torsiunea este o urgență. Durerea bruscă și puternică în abdomen, regiunea inghinală sau scrot necesită evaluare medicală imediată.
Criptorhidia poate fi asociată și cu hernia inghinală. În plus, un testicul situat în regiunea inghinală poate fi mai expus traumatismelor decât unul protejat în interiorul scrotului.
7. Ce se întâmplă după operația pentru testicul necoborât?
În cazul unei orhidopexii fără complicații, mulți copii pot pleca acasă în aceeași zi după ce s-au trezit complet din anestezie, au băut, au mâncat și au urinat normal.
În primele zile pot exista durere ușoară, umflare și vânătăi în zona inghinală sau scrotală. Medicul recomandă medicamente pentru controlul durerii și oferă părinților instrucțiuni privind îngrijirea plăgilor.
Activitățile care exercită presiune asupra scrotului, precum mersul pe bicicletă sau jucăriile pe care copilul stă călare, trebuie evitate o perioadă. Sporturile intense sunt reluate numai conform indicațiilor chirurgului.
Recomandările exacte diferă în funcție de tipul operației, motiv pentru care instrucțiunile primite la externare au prioritate.
Copilul va avea și controale postoperatorii pentru ca medicul să verifice poziția și dezvoltarea testiculului.
Complicațiile chirurgicale sunt neobișnuite, dar pot include infecție, sângerare, revenirea testiculului într-o poziție mai înaltă, afectarea canalului deferent sau atrofia testiculară prin compromiterea alimentării cu sânge.
După operație, febra persistentă, secrețiile sau roșeața accentuată a plăgii, sângerarea importantă, dificultatea la urinare ori durerea severă necesită contactarea echipei medicale.
8. Concluzie
Testiculul necoborât este o problemă relativ frecventă la băieții nou-născuți, în special la cei prematuri. În primele luni există șansa ca testiculul să coboare spontan, astfel încât nou-născutul este urmărit prin examinări periodice.
După vârsta de șase luni, coborârea spontană devine puțin probabilă. În cazul unei criptorhidii persistente, orhidopexia este tratamentul standard și este recomandată, în general, între șase și 12 luni, cel târziu până la 18 luni.
Intervenția la timp urmărește să ofere testiculului condiții mai bune de dezvoltare, să protejeze cât mai mult potențialul fertil și să faciliteze monitorizarea sa ulterioară.
Întrebări și răspunsuri
Întrebare: Când coboară testiculele la bebeluși?
Răspuns: Testiculele coboară în mod normal spre scrot înainte de naștere. Dacă un testicul este încă necoborât la naștere, el poate ajunge spontan în scrot în primele luni. După aproximativ șase luni, coborârea spontană este puțin probabilă.
Întrebare: Este necesară operația pentru criptorhidie?
Răspuns: Dacă testiculul rămâne necoborât după aproximativ șase luni, de obicei este recomandată orhidopexia. Ghidurile actuale recomandă efectuarea intervenției înainte de 12 luni și, cel târziu, până la 18 luni.
Întrebare: Este dureroasă criptorhidia pentru copil?
Răspuns: De regulă, nu. Testiculul necoborât nu provoacă în mod obișnuit durere. Durerea bruscă și puternică în regiunea inghinală, abdomen sau scrot poate indica o complicație precum torsiunea și necesită evaluare de urgență.
Întrebare: Ecografia este obligatorie dacă un testicul nu se simte în scrot?
Răspuns: Nu. Ghidurile internaționale nu recomandă ecografia de rutină înaintea evaluării de specialitate, deoarece examenul clinic și, atunci când este necesar, explorarea chirurgicală sunt mai utile pentru stabilirea conduitei.
Întrebare: Un copil cu un singur testicul necoborât va avea probleme de fertilitate?
Răspuns: Nu neapărat. Criptorhidia unilaterală poate afecta anumiți indicatori ai fertilității, dar majoritatea bărbaților cu un singur testicul necoborât tratat pot deveni tați. Riscul de afectare a fertilității este mai mare când ambele testicule sunt implicate.
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
Pub Med - Timing of orchidopexy and effect on surrogate outcomes for fertility: a systematic review and meta-analysis
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/41396320/
Studiul „Timing of orchidopexy and effect on surrogate outcomes for fertility: a systematic review and meta-analysis”, apărut în Pediatr Surg Int. 2025 Dec 15;42(1):40. doi: 10.1007/s00383-025-06268-4, autori: Sanchit Kaushal et al.
Pub Med - The epidemiology of cryptorchidism and potential risk factors, including endocrine disrupting chemicals
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/38633762/
Studiul „The epidemiology of cryptorchidism and potential risk factors, including endocrine disrupting chemicals”, apărut în Front Endocrinol (Lausanne). 2024 Apr 3:15:1343887. doi: 10.3389/fendo.2024.1343887. ECollection 2024, autori: Stine A Holmboe et al.
Te-ar mai putea interesa și...
