Lupusul și riscul de infecții: ce trebuie să știe pacienții
Rezumat: Lupusul este o boală autoimună care poate crește riscul de infecții atât prin modificările produse sistemului imunitar, cât și prin tratamentele folosite pentru controlul inflamației. Medicamentele imunosupresoare sunt uneori indispensabile, însă pot reduce capacitatea organismului de a combate bacteriile, virusurile și ciupercile.
Infecțiile respiratorii, urinare și reactivarea unor virusuri necesită atenție, mai ales când apar febră, tuse persistentă sau dificultăți de respirație. Vaccinarea adaptată tratamentului, analizele periodice și consultul medical prompt pot limita complicațiile. Pacienții nu trebuie să întrerupă singuri medicația: orice modificare se stabilește împreună cu medicul, în funcție de severitatea infecției și activitatea bolii și de riscurile individuale.
1. De ce crește lupusul riscul de infecții?
a. Cum afectează lupusul sistemul imunitar?
b. Ce rol au tratamentele imunosupresoare în apariția infecțiilor?
2. Ce infecții sunt mai frecvente la pacienții cu lupus?
a. Infecții respiratorii și urinare
b. Infecții oportuniste și reactivarea unor virusuri
3. Cum influențează medicamentele imunosupresoare riscul de infecții?
a. Ce tratamente pentru lupus cresc riscul de infecții?
b. Cum influențează doza și durata tratamentului riscul de infecții?
4. Cum recunoști o infecție dacă ai lupus și urmezi tratament imunosupresor?
a. Simptome de infecție și semne de alarmă
b. Cum se diferențiază o infecție de un puseu de lupus?
5. Cum pot fi prevenite infecțiile la pacienții cu lupus?
a. Vaccinarea în timpul tratamentelor imunosupresoare
b. Igiena, alimentația și măsurile de protecție zilnică
c. Monitorizarea medicală și analizele recomandate
6. Ce trebuie să faci dacă apare o infecție în timpul tratamentului pentru lupus?
7. Concluzie
Întrebări și răspunsuri
Întrebare: Toate persoanele cu lupus au imunitatea scăzută?
Răspuns: Nu în aceeași măsură. Riscul de infecții depinde de activitatea bolii, afectarea organelor, tratamentul urmat și alte probleme de sănătate.
Întrebare: Poți face vaccinuri dacă iei medicamente imunosupresoare?
Răspuns: Da, multe vaccinuri sunt recomandate. Cele care conțin microorganisme vii necesită însă precauții speciale. Schema de vaccinare trebuie stabilită împreună cu medicul.
Întrebare: Hidroxiclorochina crește riscul de infecții?
Răspuns: Hidroxiclorochina nu este un imunosupresor clasic și nu are același profil de risc precum glucocorticoizii sau imunosupresoarele puternice.
Întrebare: Febra înseamnă întotdeauna infecție la pacienții cu lupus?
Răspuns: Nu. Febra poate apărea și în timpul unui puseu de lupus. Este necesară evaluarea medicală pentru identificarea cauzei.
Întrebare: Trebuie oprite imunosupresoarele când apare o infecție?
Răspuns: Nu automat. Medicul decide dacă tratamentul trebuie continuat, ajustat sau suspendat temporar, în funcție de gravitatea infecției și activitatea lupusului.
1. De ce crește lupusul riscul de infecții?
Lupusul eritematos sistemic este o boală autoimună cronică, în care sistemul imunitar atacă în mod greșit țesuturile sănătoase. Inflamația rezultată poate afecta pielea, articulațiile, rinichii, plămânii și alte organe.
Persoanele diagnosticate cu lupus prezintă un risc crescut de infecții din două motive principale: funcționarea anormală a sistemului imunitar și administrarea unor medicamente care îi reduc activitatea.
a. Cum afectează lupusul sistemul imunitar?
În lupus, sistemul imunitar este hiperactiv împotriva propriului organism, dar poate fi mai puțin eficient în combaterea microorganismelor. Această situație aparent contradictorie explică parțial vulnerabilitatea pacienților la infectări.
Lupusul poate afecta funcționarea globulelor albe și a sistemului complement, un grup de proteine care contribuie la distrugerea microorganismelor.
Riscul crește mai ales când boala este activă, există un număr redus de limfocite sau sunt afectați rinichii. Vârsta înaintată și alte boli asociate, precum diabetul, reprezintă factori suplimentari de risc.
b. Ce rol au tratamentele imunosupresoare în apariția infecțiilor?
Medicamentele imunosupresoare reduc activitatea sistemului imunitar pentru a limita inflamația și deteriorarea organelor. Ele pot preveni complicațiile grave ale lupusului, însă pot diminua și apărarea naturală împotriva infectărilor.
Unele tratamente scad numărul anumitor celule imunitare, iar altele modifică felul în care acestea funcționează. Astfel, microorganismele pot provoca infecții mai ușor sau pot determina manifestări mai severe.
Totuși, tratamentul nu trebuie evitat de teama infecțiilor. Lupusul necontrolat poate fi periculos și poate necesita ulterior doze mai mari de medicamente imunosupresoare.
2. Ce infecții sunt mai frecvente la pacienții cu lupus?
a. Infecții respiratorii și urinare
Infecțiile respiratorii reprezintă o problemă importantă pentru persoanele cu lupus. Acestea includ răceala, gripa, bronșitele și pneumonia, care poate necesita spitalizare.
Simptomele posibile sunt febra, tusea, dificultățile de respirație, durerile toracice și oboseala accentuată. Persoanele care utilizează medicamente imunosupresoare pot prezenta uneori manifestări mai puțin evidente.
Infecțiile urinare sunt, de asemenea, frecvente. Ele pot provoca usturime la urinare, nevoia de a urina des, dureri în partea inferioară a abdomenului și febră.
Dacă infecția ajunge la rinichi, pot apărea dureri lombare, frisoane și o stare generală alterată. Evaluarea rapidă este deosebit de importantă la pacienții care au deja afectare renală cauzată de lupus.
b. Infecții oportuniste și reactivarea unor virusuri
Infecțiile oportuniste sunt provocate de microorganisme care, în mod obișnuit, nu produc boli grave la persoanele cu un sistem imunitar sănătos.
Un exemplu este pneumonia cauzată de Pneumocystis jirovecii, întâlnită mai ales în contextul imunosupresiei importante. Aceasta poate provoca tuse seacă, febră și dificultăți progresive de respirație.
Unele virusuri rămân inactive în organism și se pot reactiva atunci când imunitatea este redusă.
Virusul varicelo-zosterian poate provoca zona zoster, caracterizată prin durere și vezicule cutanate. Riscul este crescut în special în cazul anumitor tratamente biologice, precum anifrolumab.
De asemenea, la persoanele care au avut hepatită B, anumite terapii imunosupresoare pot favoriza reactivarea virusului. Din acest motiv, evaluarea înaintea tratamentului este esențială.
3. Cum influențează medicamentele imunosupresoare riscul de infecții?
a. Ce tratamente pentru lupus cresc riscul de infecții?
Glucocorticoizii, precum prednisonul și metilprednisolonul, reduc rapid inflamația. Totuși, utilizarea lor, mai ales în doze mari, este asociată cu un risc crescut de infecții.
Imunosupresoarele convenționale includ azatioprina, micofenolatul mofetil, metotrexatul și ciclofosfamida. Aceste medicamente pot reduce activitatea unor celule imunitare, crescând susceptibilitatea la anumite infectări.
Ciclofosfamida este utilizată în special pentru forme severe de lupus și necesită monitorizare atentă. Micofenolatul este folosit frecvent în tratamentul afectării renale produse de boală.
Medicamentele biologice, precum rituximabul, belimumabul și anifrolumabul, acționează asupra unor componente specifice ale sistemului imunitar.
Rituximabul poate reduce răspunsul la vaccinuri și poate favoriza reactivarea hepatitei B. Anifrolumabul este asociat cu o frecvență crescută a infecțiilor respiratorii și a zonei zoster.
Hidroxiclorochina, utilizată frecvent în lupus, nu este considerată un imunosupresor clasic. Unele studii observaționale sugerează că ar putea reduce riscul unor infecții, dar dovezile privind acest efect protector nu sunt concludente.
b. Cum influențează doza și durata tratamentului riscul de infecții?
În general, dozele mari de glucocorticoizi și asocierea mai multor medicamente imunosupresoare cresc vulnerabilitatea la infectări.
Riscul depinde și de durata expunerii, de bolile asociate și de modificările produse asupra celulelor imunitare. Acesta trebuie reevaluat periodic, nu doar la începutul tratamentului.
Recomandările actuale pentru lupus urmăresc reducerea glucocorticoizilor la cea mai mică doză eficientă și, când este posibil, întreruperea lor treptată.
Această strategie limitează efectele adverse fără a compromite controlul bolii. Modificarea dozelor se face exclusiv sub supravegherea medicului.
4. Cum recunoști o infecție dacă ai lupus și urmezi tratament imunosupresor?
a. Simptome de infecție și semne de alarmă
Cele mai frecvente semne de infecție includ febra, frisoanele, tusea, durerile în gât, usturimea la urinare, leziunile cutanate inflamate și oboseala neobișnuită.
Pacienții cu lupus trebuie să contacteze rapid medicul atunci când apar simptome noi, persistente sau care se agravează. Tratamentele imunosupresoare pot face ca unele infecții să evolueze fără febră evidentă.
Dificultățile importante de respirație, confuzia, leșinul, slăbiciunea extremă sau agravarea rapidă a stării generale reprezintă semne de urgență medicală.
Aceste manifestări pot indica o infecție severă sau sepsisul, o reacție potențial fatală a organismului la infecție. În asemenea situații, pacientul trebuie evaluat imediat într-un serviciu de urgență.
b. Cum se diferențiază o infecție de un puseu de lupus?
Febra, durerile articulare și oboseala pot apărea atât în timpul unei infecții, cât și într-un puseu de lupus.
Pentru diferențiere, medicul analizează simptomele, evoluția bolii și rezultatele investigațiilor. Pot fi necesare hemoleucograma, proteina C reactivă (CRP), procalcitonina și teste microbiologice.
O creștere importantă a CRP poate sugera o infecție, în timp ce modificările anticorpilor anti-ADN și ale complementului pot susține activitatea lupusului.
Totuși, niciunul dintre acești indicatori nu stabilește singur diagnosticul. Uneori, infecția și puseul de lupus apar simultan, iar tratamentul trebuie adaptat ambelor probleme.
5. Cum pot fi prevenite infecțiile la pacienții cu lupus?
Măsurile trebuie adaptate fiecărui pacient, deoarece nivelul de imunosupresie și riscurile individuale diferă.
a. Vaccinarea în timpul tratamentelor imunosupresoare
Vaccinarea reprezintă una dintre cele mai importante metode de prevenire a infecțiilor la persoanele cu lupus.
În funcție de vârstă, istoricul medical și tratament, pot fi recomandate vaccinurile împotriva gripei, COVID-19, infecțiilor pneumococice și zonei zoster. Se verifică și necesitatea vaccinării împotriva hepatitei B sau HPV.
Vaccinurile care nu conțin microorganisme vii pot fi administrate, în general, persoanelor imunodeprimate, însă răspunsul imun poate fi mai slab.
Vaccinurile vii atenuate sunt, de regulă, evitate în timpul imunosupresiei semnificative, cu excepția unor situații evaluate individual de specialist.
Ideal, vaccinările necesare se efectuează înainte de începerea tratamentului, când acest lucru este posibil. Pentru terapii precum rituximabul, momentul vaccinării trebuie planificat cu atenție.
b. Igiena, alimentația și măsurile de protecție zilnică
Spălarea frecventă a mâinilor, evitarea contactului apropiat cu persoane bolnave și aerisirea încăperilor contribuie la reducerea expunerii la microorganisme.
În perioadele cu circulație intensă a virusurilor respiratorii, purtarea măștii în spații aglomerate poate oferi protecție suplimentară.
Siguranța alimentară este importantă: carnea, peștele și ouăle trebuie preparate corespunzător, iar produsele nepasteurizate și alimentele cu risc de contaminare trebuie evitate.
Un somn suficient, alimentația echilibrată și activitatea fizică adaptată stării de sănătate susțin sănătatea generală, dar nu înlocuiesc vaccinarea sau tratamentele preventive recomandate medical.
c. Monitorizarea medicală și analizele recomandate
Pacienții care primesc tratamente imunosupresoare au nevoie de controale periodice și analize pentru identificarea efectelor adverse.
Investigațiile pot include hemoleucograma, testele funcției hepatice, creatinina și analiza urinei. Frecvența depinde de medicamentele administrate și de activitatea lupusului.
Înaintea anumitor tratamente, medicul poate recomanda teste pentru hepatita B, hepatita C, tuberculoză latentă sau HIV, în funcție de riscuri și de schema terapeutică.
Pentru persoanele cu risc crescut, care primesc doze mari de glucocorticoizi, uneori împreună cu alte imunosupresoare, poate fi indicată prevenția medicamentoasă a pneumoniei cu Pneumocystis jirovecii.
Această profilaxie nu este necesară tuturor pacienților cu lupus. Decizia aparține specialistului, după evaluarea beneficiilor și riscurilor.
6. Ce trebuie să faci dacă apare o infecție în timpul tratamentului pentru lupus?
Dacă ai lupus și urmezi tratamente imunosupresoare, contactează medicul atunci când apar semne sugestive de infecție. Nu aștepta agravarea simptomelor, mai ales dacă utilizezi mai multe medicamente care reduc imunitatea.
Medicul poate recomanda analize de sânge, culturi microbiologice, teste virale sau investigații imagistice. Tratamentul depinde de microorganismul implicat și de severitatea infecției.
Infecțiile bacteriene pot necesita antibiotice, iar unele dintre cele virale sau fungice necesită medicamente specifice. Antibioticele nu trebuie administrate preventiv din proprie inițiativă.
Nu întrerupe singur tratamentul pentru lupus. În cazul unor infecții importante, medicul poate decide suspendarea temporară a anumitor imunosupresoare.
În schimb, glucocorticoizii administrați o perioadă îndelungată nu trebuie opriți brusc, deoarece există riscul apariției insuficienței suprarenale și al agravării lupusului.
Este util ca pacientul să aibă o listă actualizată a medicamentelor administrate și să cunoască persoana sau serviciul medical pe care trebuie să îl contacteze în cazul unei infectări.
După vindecare, specialistul reevaluează activitatea lupusului și stabilește momentul potrivit pentru reluarea sau ajustarea tratamentelor suspendate.
7. Concluzie
Lupusul și tratamentele imunosupresoare pot crește riscul de infecții, însă acest lucru nu înseamnă că fiecare pacient va dezvolta complicații.
Controlul eficient al bolii, vaccinarea, analizele periodice și recunoașterea rapidă a simptomelor sunt esențiale pentru reducerea riscurilor.
Colaborarea constantă cu medicul permite adaptarea tratamentului, astfel încât beneficiile controlului lupusului să fie păstrate, iar riscul de infecții să fie cât mai mic.
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
Oxford Academic - The 2026 British Society for Rheumatology guideline for the management of children, young people and adults with systemic lupus erythematosus
Pub Med - Risk factors for infections in systemic lupus erythematosus: a meta-analysis
PMC - Does hydroxychloroquine reduce the risk of infection in patients with systemic lupus erythematosus? a systematic review and meta-analysis
PMC - Intercurrent infection as a risk factor for disease flares in patients with systemic lupus erythematosus
Te-ar mai putea interesa și...
