Transmiterea nosocomială a virusului hepatitei C
Rezumat: Hepatita C este o infecție virală a ficatului transmisă în principal prin contact cu sângele unei persoane infectate. Transmiterea nosocomială apare în legătură cu îngrijirile medicale, de obicei atunci când regulile de sterilizare, injecțiile sigure sau controlul infecțiilor nu sunt respectate.
Riscul poate exista în spitale, clinici, centre de dializă sau alte unități medicale. Virusul se poate transmite și prin folosirea în comun a acelor, tatuaje realizate cu instrumente contaminate, de la mamă la copil și, mai rar, pe cale sexuală.
1. Ce este virusul hepatitei C (VHC)?
2. Ce înseamnă transmiterea nosocomială a virusului hepatitei C?
a. Proceduri medicale asociate cu riscul de transmitere a hepatitei C
b. Reutilizarea sau sterilizarea necorespunzătoare a instrumentelor medicale
c. Transmiterea hepatitei C prin injecții, perfuzii și alte proceduri invazive
3. Care sunt celelalte modalități de transmitere a hepatitei C?
a. Folosirea în comun a acelor și seringilor
b. Transfuziile de sânge și transplanturile de organe
c. Transmiterea hepatitei C prin tatuaje și piercing
d. Transmiterea pe cale sexuală
e. Transmiterea de la mamă la copil
4. Cum NU se transmite hepatita C?
5. Cine are un risc mai mare de infectare cu VHC?
6. Cum poate fi prevenită îmbolnăvirea de hepatita C?
7. Ce trebuie să faci dacă ai fost expus la virusul hepatitei C?
8. Concluzie
1. Ce este virusul hepatitei C (VHC)?
Virusul hepatitei C, prescurtat VHC sau HCV, este un virus ARN care infectează în principal ficatul. Infecția poate fi acută, adică recent dobândită, sau cronică, atunci când virusul persistă în organism.
Hepatita C este adesea lipsită de simptome în fazele inițiale. Unele persoane elimină virusul spontan, însă la altele infecția devine cronică. În timp, aceasta poate favoriza fibroza hepatică, ciroza și cancerul hepatic.
VHC se transmite prin sânge. Infectarea apare atunci când sângele care conține virusul pătrunde în organismul altei persoane, de exemplu printr-un ac contaminat, un instrument nesteril sau o altă expunere la sânge infectat.
Nu există în prezent un vaccin eficient împotriva hepatitei C. Există însă medicamente antivirale cu acțiune directă care pot vindeca peste 95% dintre persoanele infectate, ceea ce face ca depistarea și tratamentul să fie foarte importante.
2. Ce înseamnă transmiterea nosocomială a virusului hepatitei C?
Transmiterea nosocomială înseamnă că infecția este dobândită în legătură cu îngrijirile medicale. În cazul VHC, aceasta presupune de obicei expunerea la sânge infectat prin instrumente, dispozitive, injecții, perfuzii sau alte proceduri medicale.
Transmiterea hepatitei C în sistemul medical este asociată în special cu încălcarea regulilor de prevenire a infecțiilor: reutilizarea echipamentelor de unică folosință, tehnici aseptice incorecte, contaminarea medicamentelor injectabile sau sterilizarea necorespunzătoare.
a. Proceduri medicale asociate cu riscul de transmitere a hepatitei C
Procedurile care implică ace, catetere, acces vascular, chirurgie sau manipularea sângelui pot deveni o cale de transmitere dacă sunt încălcate regulile de siguranță. Riscul provine din contaminarea cu sânge, nu din procedura medicală în sine.
Hemodializa necesită o atenție specială, deoarece implică acces repetat la circulația sanguină. Studiile au documentat transmitere nosocomială în centrele de dializă, în special atunci când apar probleme privind igiena mâinilor, schimbarea mănușilor, dezinfectarea suprafețelor sau manipularea medicamentelor.
Transmiterea a fost raportată și în secții spitalicești, servicii de oncologie sau chirurgie și, mai rar, în alte spații medicale. De aceea, precauțiile standard trebuie respectate în toate locurile unde se oferă îngrijiri.
b. Reutilizarea sau sterilizarea necorespunzătoare a instrumentelor medicale
Acelea și seringile de unică folosință nu trebuie reutilizate. Nici schimbarea acului, urmată de utilizarea aceleiași seringi la alt pacient, nu este sigură, deoarece interiorul seringii poate fi deja contaminat cu sânge.
Instrumentele reutilizabile trebuie curățate, dezinfectate sau sterilizate potrivit tipului lor și procedurii pentru care sunt folosite. Dacă acest proces nu este realizat corect, urmele de sânge contaminate pot permite transmiterea hepatitei C.
c. Transmiterea hepatitei C prin injecții, perfuzii și alte proceduri invazive
Injecțiile nesigure reprezintă o cale importantă de transmitere a VHC la nivel mondial. Pentru fiecare pacient trebuie utilizate ac și seringă sterile, iar medicamentele injectabile trebuie pregătite într-o zonă curată.
O practică periculoasă este introducerea unei seringi deja folosite într-un flacon sau într-o pungă de perfuzie destinată mai multor pacienți. Produsul poate fi astfel contaminat, chiar dacă nu există sânge vizibil.
Și personalul medical se poate infecta accidental prin înțeparea cu ace folosite, tăierea cu instrumente contaminate sau contactul sângelui cu mucoasele. Respectarea regulilor privind obiectele tăietoare-înțepătoare și folosirea echipamentului de protecție reduc riscul.
3. Care sunt celelalte modalități de transmitere a hepatitei C?
a. Folosirea în comun a acelor și seringilor
Folosirea în comun a acelor, seringilor sau a altor obiecte utilizate pentru pregătirea și injectarea drogurilor reprezintă una dintre principalele modalități de transmitere a hepatitei C. Cantități foarte mici de sânge pot fi suficiente pentru expunerea la virus.
Prevenirea presupune utilizarea unui echipament steril pentru fiecare injectare, accesul la programe de reducere a riscurilor și tratamentul dependenței.
b. Transfuziile de sânge și transplanturile de organe
Înainte de introducerea screeningului sistematic al sângelui donat, transfuziile reprezentau o cale importantă de infectare. În țările în care sângele donat este testat riguros, riscul de transmitere prin transfuzie a scăzut foarte mult.
VHC poate fi transmis și prin transplantul unui organ de la un donator infectat. Testarea donatorilor, evaluarea riscului și protocoalele moderne de transplant reduc semnificativ transmiterea neintenționată.
c. Transmiterea hepatitei C prin tatuaje și piercing
Tatuajele și piercingurile pot transmite VHC dacă sunt realizate cu ace, instrumente sau materiale contaminate cu sânge. Riscul este asociat mai ales procedurilor efectuate în spații nereglementate sau în condiții în care sterilizarea nu este garantată.
În saloanele profesioniste care respectă regulile de control al infecțiilor, riscul este considerabil mai mic. Acele trebuie să fie sterile și de unică folosință, iar instrumentele reutilizabile trebuie sterilizate corect.
d. Transmiterea pe cale sexuală
Transmiterea hepatitei C prin contact sexual este posibilă, dar mai puțin eficientă decât transmiterea directă prin sânge. Probabilitatea crește în situațiile în care contactul sexual produce leziuni ale mucoaselor sau sângerare.
Un risc mai mare a fost observat în anumite grupuri, inclusiv la bărbații care fac sex cu bărbați, mai ales în prezența infecției cu HIV și a practicilor sexuale care favorizează expunerea la sânge.
e. Transmiterea de la mamă la copil
O femeie cu infecție VHC activă poate transmite virusul copilului în timpul sarcinii sau nașterii. Datele recente arată că aproximativ 6–7% dintre copiii expuși perinatal dobândesc infecția.
Transmiterea perinatală este legată de prezența ARN-ului VHC detectabil în sângele mamei. Riscul este mai mare în cazul unei coinfecții cu HIV insuficient controlate.
Hepatita C nu se transmite în mod obișnuit prin alăptare. Dacă mameloanele sunt însă crăpate și sângerează, trebuie cerut sfatul medicului privind întreruperea temporară a alăptării la sânul afectat.
4. Cum NU se transmite hepatita C?
Hepatita C nu se transmite prin îmbrățișare, sărut, strângerea mâinii, tuse sau strănut. De asemenea, nu se transmite prin apă, alimente sau prin folosirea în comun a tacâmurilor și paharelor în cadrul contactelor obișnuite.
Simpla prezență lângă o persoană cu hepatita C nu constituie un risc. Persoanele infectate nu trebuie izolate de familie, colegi sau comunitate.
În schimb, obiectele personale care pot fi contaminate cu sânge, precum aparatele de ras, unghierele sau periuțele de dinți, nu trebuie folosite în comun.
5. Cine are un risc mai mare de infectare cu VHC?
Riscul este crescut pentru persoanele care folosesc sau au folosit droguri injectabile și au împărțit echipamentele, pentru pacienții aflați în hemodializă și pentru personalul medical expus accidental la sânge prin înțepături sau alte incidente.
Pot avea risc și persoanele care au primit sânge, produse sangvine sau transplanturi înainte de introducerea testării moderne a donatorilor în țara respectivă, precum și copiii născuți din mame cu infecție VHC activă.
Persoanele cu HIV, cele care au făcut tatuaje sau piercinguri cu instrumente nesterile și persoanele expuse la proceduri medicale nesigure pot avea, de asemenea, un risc mai mare.
6. Cum poate fi prevenită îmbolnăvirea de hepatita C?
Prevenirea transmiterii hepatitei C se bazează în primul rând pe evitarea contactului cu sânge contaminat. Pentru că nu există vaccin împotriva VHC, respectarea regulilor de prevenție este esențială.
În unitățile medicale trebuie respectate igiena mâinilor, tehnica aseptică, injecțiile sigure, sterilizarea instrumentelor reutilizabile, curățarea și dezinfectarea suprafețelor și eliminarea în siguranță a acelor și instrumentelor ascuțite.
Acelea și seringile nu trebuie refolosite. Medicamentele injectabile trebuie preparate astfel încât flacoanele, pungile de perfuzie și dispozitivele utilizate să nu poată fi contaminate de la un pacient la altul.
În afara sistemului medical, prevenția presupune să nu fie folosite în comun ace, seringi sau obiecte personale care pot avea urme de sânge. Tatuajele și piercingurile trebuie efectuate cu materiale sterile și în condiții controlate.
Testarea contribuie indirect la prevenirea transmiterii hepatitei C. O persoană diagnosticată poate primi tratament curativ și poate afla ce măsuri trebuie să respecte pentru a nu transmite virusul altora.
7. Ce trebuie să faci dacă ai fost expus la virusul hepatitei C?
Dacă te-ai înțepat cu un ac folosit, sângele unei persoane posibil infectate a ajuns pe o mucoasă sau ai avut o altă expunere semnificativă, este indicată evaluarea medicală rapidă.
După o înțepătură, zona se spală cu apă și săpun. Dacă sângele a ajuns în ochi sau pe alte mucoase, acestea trebuie clătite cu apă. În cazul personalului medical, incidentul trebuie raportat imediat conform procedurilor unității.
Testarea inițială poate include anticorpi anti-VHC, cu determinarea ARN-ului VHC atunci când este indicată. ARN-ul viral poate deveni detectabil la aproximativ 1–2 săptămâni după expunere, înainte ca anticorpii să poată fi identificați.
Pentru personalul medical care necesită monitorizare după expunere, recomandările prevăd testarea ARN VHC la 3–6 săptămâni și o testare finală la 4–6 luni. Schema exactă depinde de rezultatele sursei și de situația individuală.
Nu există vaccin și nici profilaxie medicamentoasă postexpunere recomandată pentru hepatita C. Dacă se confirmă infecția, persoana trebuie îndrumată către evaluare și tratament antiviral.
8. Concluzie
Transmiterea nosocomială a virusului hepatitei C poate apărea atunci când sângele contaminat ajunge de la o persoană la alta prin practici medicale nesigure. Injecțiile, procedurile invazive și hemodializa necesită respectarea strictă a regulilor de control al infecțiilor.
Transmiterea hepatitei C poate avea loc și prin folosirea în comun a echipamentelor pentru injectarea drogurilor, instrumente nesterile pentru tatuaje sau piercing, de la mamă la copil și, mai rar, sexual. Contactul social obișnuit nu transmite VHC.
Pentru că hepatita C poate evolua fără simptome și nu există vaccin, prevenția și testarea persoanelor expuse sunt esențiale. Diagnosticul precoce permite accesul la tratamente foarte eficiente și contribuie atât la prevenirea complicațiilor, cât și la limitarea transmiterii virusului.
Întrebări și răspunsuri
Întrebare: Ce înseamnă transmiterea nosocomială a hepatitei C?
Răspuns: Înseamnă infectarea cu VHC în legătură cu îngrijirile medicale, de obicei prin expunere la sânge contaminat în urma unor practici sau proceduri nesigure.
Întrebare: Hepatita C se poate lua din spital?
Răspuns: Da, este posibil, însă transmiterea nosocomială poate fi prevenită prin injecții sigure, sterilizarea corectă a instrumentelor și respectarea măsurilor de control al infecțiilor.
Întrebare: Hepatita C se transmite prin salivă?
Răspuns: Saliva nu este considerată o cale eficientă de transmitere. Hepatita C se transmite în principal prin contact cu sânge infectat.
Întrebare: Există vaccin împotriva hepatitei C?
Răspuns: Nu. În prezent nu există un vaccin eficient împotriva VHC, de aceea prevenirea expunerii la sânge contaminat este foarte importantă.
Întrebare: Ce analize se fac după o posibilă expunere la VHC?
Răspuns: Medicul poate recomanda anticorpi anti-VHC și testarea ARN VHC. Momentul analizelor depinde de data și tipul expunerii, deoarece ARN-ul viral poate deveni detectabil înaintea anticorpilor.
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
CDC - Hepatitis C Prevention and Control
https://www.cdc.gov/hepatitis-c/prevention/index.html
PMC - Healthcare-associated hepatitis B and C transmission to patients in the EU/EEA and UK: a systematic review of reported outbreaks between 2006 and 2021
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC9719626/
Studiul „Healthcare-associated hepatitis B and C transmission to patients in the EU/EEA and UK: a systematic review of reported outbreaks between 2006 and 2021”, apărut în BMC Public Health. 2022 Dec 3;22:2260. doi: 10.1186/s12889-022-14726-0, autori: Jasleen Singh et al.
Te-ar mai putea interesa și...
