Când nu este util RMN-ul
Rezumat: RMN-ul este una dintre cele mai performante metode de imagistică medicală, fiind deosebit de util pentru creier, coloană, articulații, țesuturi moi și numeroase organe abdominale și pelvine. Rezonanța magnetică nucleară nu folosește radiații ionizante, dar nu reprezintă întotdeauna prima sau cea mai bună investigație.
Pentru fracturi simple poate fi suficientă radiografia, iar CT-ul este adesea preferat în traumatisme, hemoragii acute, boli pulmonare sau calculi renali. Unele examinări RMN necesită gadoliniu pentru evidențierea anumitor leziuni. Alegerea investigației potrivite depinde de simptome, organul examinat, urgența situației și întrebarea medicală la care trebuie găsit un răspuns.
1. Ce este RMN-ul (rezonanța magnetică nucleară) și cum funcționează?
2. Când este util RMN-ul?
a. RMN pentru creier și coloană vertebrală
b. RMN pentru articulații și țesuturi moi
c. RMN abdominal și pelvin
d. RMN în oncologie și monitorizarea unor afecțiuni
3. Când nu este RMN-ul cea mai bună investigație?
a. Când radiografia este mai utilă?
b. Când CT-ul este preferat?
c. Când RMN-ul poate descoperi modificări fără semnificație clinică?
4. RMN cu substanță de contrast: când este necesar gadoliniul?
5. Când este contraindicat un RMN?
a. Implanturi, dispozitive metalice și alte situații speciale
b. Claustrofobia și dificultatea de a sta nemișcat
6. Concluzie
1. Ce este RMN-ul (rezonanța magnetică nucleară) și cum funcționează?
RMN înseamnă rezonanță magnetică. Termenul tradițional „rezonanța magnetică nucleară” este încă folosit frecvent, deși denumirea de imagistică prin rezonanță magnetică, IRM, este mai exactă pentru investigația medicală.
Cuvântul „nucleară” nu are legătură cu radiațiile nucleare. El se referă la nucleele atomilor, în special la protonii de hidrogen existenți din abundență în țesuturile corpului.
Aparatul folosește un câmp magnetic puternic, unde de radiofrecvență și câmpuri magnetice variabile pentru a modifica temporar orientarea protonilor. Când aceștia revin la starea inițială, emit semnale care sunt transformate de computer în imagini.
Un mare avantaj este că RMN-ul nu utilizează radiații ionizante, spre deosebire de radiografie și CT. Acest aspect poate fi important în cazul persoanelor care necesită examinări repetate.
Un alt avantaj major este contrastul foarte bun între diferitele tipuri de țesuturi moi. Mușchii, nervii, ligamentele, tendoanele, măduva spinării și numeroase organe pot fi vizualizate în detaliu.
RMN-ul are însă și dezavantaje. Investigația durează mai mult decât un CT, pacientul trebuie să stea nemișcat, aparatul produce zgomote puternice, iar anumite dispozitive metalice sau electronice necesită măsuri speciale de siguranță.
2. Când este util RMN-ul?
a. RMN pentru creier și coloană vertebrală
Creierul este una dintre regiunile în care RMN-ul are o valoare deosebită. Poate evidenția tumori, inflamații, infecții, leziuni vasculare, boli demielinizante precum scleroza multiplă și anumite leziuni produse de accidentul vascular cerebral.
Secvențele speciale de difuzie permit, de exemplu, identificarea precoce a ischemiei cerebrale. În alte situații, administrarea de gadoliniu poate ajuta medicul să caracterizeze mai precis o leziune.
În cazul coloanei, RMN-ul oferă imagini detaliate ale discurilor intervertebrale, măduvei spinării, rădăcinilor nervoase, ligamentelor și țesuturilor din jurul vertebrelor.
Poate fi indicat în suspiciunea de compresie nervoasă, hernie de disc cu simptome neurologice, tumori, infecții sau compresie acută a măduvei și a nervilor.
Totuși, o durere lombară obișnuită, apărută recent și fără semne de alarmă, nu necesită de regulă RMN imediat. Majoritatea persoanelor cu lombalgie necomplicată nu au nevoie inițial de nicio investigație imagistică.
b. RMN pentru articulații și țesuturi moi
Rezonanța magnetică nucleară este foarte utilă pentru examinarea genunchiului, umărului, șoldului, gleznei și altor articulații.
Poate vizualiza meniscurile, ligamentele, tendoanele, cartilajul, mușchii și măduva osoasă. Este folosită pentru leziuni sportive, rupturi ligamentare sau tendinoase, tumori și diverse boli degenerative.
RMN-ul poate identifica și fracturi care nu se văd ușor la radiografia inițială, precum unele fracturi de stres sau fracturi oculte.
Aceasta nu înseamnă că orice traumatism articular trebuie investigat prin RMN. Pentru o posibilă fractură obișnuită, radiografia rămâne în multe situații primul examen.
c. RMN abdominal și pelvin
RMN-ul poate evalua ficatul, căile biliare, pancreasul, rinichii, glandele suprarenale, intestinul, ganglionii limfatici și vasele de sânge.
În pelvis poate oferi informații detaliate despre uter, ovare, prostată, vezica urinară și structurile învecinate. Este utilizat atât pentru diagnostic, cât și pentru caracterizarea și monitorizarea anumitor boli.
O aplicație particulară este colangio-RMN-ul, sau MRCP, prin care pot fi examinate căile biliare și canalul pancreatic. În multe cazuri, această examinare poate oferi imagini utile fără injectarea de gadoliniu.
RMN-ul este valoros și în caracterizarea unor leziuni hepatice, în bolile inflamatorii intestinale și în evaluarea anumitor afecțiuni ginecologice sau urologice.
d. RMN în oncologie și monitorizarea unor afecțiuni
În oncologie, RMN-ul poate ajuta la detectarea, caracterizarea și stadializarea tumorilor, dar utilitatea sa diferă mult în funcție de tipul de cancer.
Este foarte important, de exemplu, pentru anumite tumori cerebrale, hepatice, prostatice, rectale, ginecologice și musculoscheletale.
RMN-ul poate fi folosit și pentru monitorizarea răspunsului la tratament sau pentru diferențierea modificărilor postterapeutice de boala activă.
RMN-ul de corp întreg are indicații stabilite sau în dezvoltare în anumite boli oncologice, printre care mielomul multiplu și cancerele cu metastaze osoase. Poate evalua simultan măduva osoasă și numeroase organe fără radiații ionizante.
Totuși, RMN-ul de corp întreg nu trebuie considerat automat cea mai bună metodă de „verificare pentru toate cancerele” la orice persoană sănătoasă.
3. Când nu este RMN-ul cea mai bună investigație?
a. Când radiografia este mai utilă?
În suspiciunea unei fracturi obișnuite sau a unei luxații, radiografia este în general rapidă, disponibilă și foarte eficientă. Este frecvent prima metodă folosită pentru evaluarea traumatismelor osoase.
Radiografia poate fi utilă și pentru evaluarea artrozei, alinierii oaselor, anumitor infecții sau modificări osoase și pentru controlul vindecării unei fracturi.
Radiografia toracică este adesea prima investigație în anumite simptome respiratorii și poate evidenția, de exemplu, pneumonie, lichid pleural sau alte modificări pulmonare.
RMN-ul poate deveni util ulterior dacă medicul suspectează afectarea măduvei osoase, cartilajului, ligamentelor, tendoanelor sau o fractură care nu a fost vizibilă la radiografie.
b. Când CT-ul este preferat?
CT-ul este foarte rapid, motiv pentru care are un rol esențial în multe urgențe. În traumatismele craniene acute, CT-ul fără contrast este de regulă investigația inițială atunci când imagistica este necesară.
CT-ul poate identifica rapid hemoragii intracraniene, fracturi ale craniului și alte leziuni traumatice. RMN-ul poate completa ulterior investigația în anumite cazuri.
În traumatismele majore, CT-ul poate examina într-un timp scurt oase, organe, vase și țesuturi și poate identifica hemoragii interne potențial periculoase.
Pentru plămâni, CT-ul este în general mult mai utilizat decât RMN-ul. Poate evidenția noduli pulmonari, tumori, boli interstițiale, bronșiectazii, traumatisme și numeroase alte modificări.
Angio-CT-ul pulmonar reprezintă una dintre principalele investigații atunci când există suspiciune suficient de mare de embolie pulmonară și evaluarea clinică indică necesitatea imagisticii.
Și în cazul colicii renale, CT-ul abdominal și pelvin fără contrast este, în general, investigația preferată la adulții neînsărcinați cu suspiciune de calculi urinari.
Dezavantajul este că CT-ul utilizează radiații ionizante. De aceea, medicul pune în balanță rapiditatea și informațiile obținute cu necesitatea limitării expunerii inutile la radiații.
c. Când RMN-ul poate descoperi modificări fără semnificație clinică?
Imaginile foarte detaliate reprezintă un avantaj al RMN-ului, dar pot deveni și o sursă de confuzie. Uneori apar așa-numitele descoperiri incidentale: modificări identificate întâmplător, fără legătură cu motivul investigației.
Într-o analiză a peste 40.000 de persoane, descoperirile incidentale la RMN cerebral nu au fost rare, multe dintre ele având însă o semnificație clinică redusă.
Un alt studiu pe 16.400 de RMN-uri cerebrale efectuate în cercetare a arătat că majoritatea examinărilor erau normale, iar numai o mică parte dintre modificările identificate necesitau urmărire.
Același principiu se aplică și coloanei. Modificările degenerative ale discurilor și articulațiilor pot exista și la persoane fără dureri.
De aceea, rezultatul unui RMN trebuie corelat cu simptomele și examenul clinic. O „hernie”, o „protruzie” sau o altă modificare descrisă pe rezultat nu reprezintă automat cauza durerii și nu înseamnă automat că este necesară o intervenție.
RMN-ul făcut „ca să verificăm tot”, fără o indicație medicală clară, poate genera investigații suplimentare, anxietate și uneori tratamente inutile.
4. RMN cu substanță de contrast: când este necesar gadoliniul?
Nu orice RMN necesită substanță de contrast. Numeroase examinări ale articulațiilor și coloanei sau anumite investigații neurologice și abdominale pot fi realizate fără gadoliniu.
Substanțele de contrast pe bază de gadoliniu modifică semnalul anumitor țesuturi și pot face unele leziuni mai ușor de observat sau de caracterizat.
Gadoliniul poate fi necesar în evaluarea anumitor tumori, inflamații, infecții, leziuni vasculare, boli neurologice sau în monitorizarea după intervenții chirurgicale și tratamente oncologice.
Decizia nu trebuie să pornească de la ideea că „RMN cu contrast este mai bun”. Contrastul se administrează atunci când aduce informații relevante pentru întrebarea clinică.
Reacțiile acute la substanțele de contrast cu gadoliniu sunt rare. Există însă riscuri speciale la anumite persoane, în special în contextul bolii renale severe.
Fibroza sistemică nefrogenică este o complicație rară și gravă asociată istoric mai ales anumitor agenți administrați persoanelor cu insuficiență renală severă.
Agenții moderni din grupele cu risc redus au făcut această complicație extrem de rară. Boala renală nu reprezintă automat o interdicție absolută pentru toate substanțele cu gadoliniu, dar necesită alegerea atentă a agentului și evaluarea raportului beneficiu-risc.
Cantități foarte mici de gadoliniu pot rămâne în țesuturi după administrare. Depunerea este mai pronunțată pentru unii agenți liniari decât pentru cei macrocilici.
Până în prezent, cercetările nu au demonstrat efecte clinice nocive produse de aceste depozite la persoanele cu funcție renală normală, dar se recomandă utilizarea prudentă a contrastului atunci când este realmente necesar.
5. Când este contraindicat un RMN?
a. Implanturi, dispozitive metalice și alte situații speciale
Problemele apar mai ales cu anumite obiecte feromagnetice sau dispozitive electronice care se pot deplasa, încălzi sau defecta în câmpul magnetic.
Printre situațiile care necesită verificare strictă se numără anumite clipsuri vechi pentru anevrisme cerebrale, unele implanturi cohleare, stimulatoare neurologice, pompe medicamentoase și unele stimulatoare cardiace sau defibrilatoare.
Numeroase implanturi moderne sunt „MR conditional”, adică RMN-ul poate fi efectuat numai în anumite condiții tehnice și după respectarea unui protocol specific.
Protezele articulare, șuruburile și plăcile ortopedice moderne permit frecvent efectuarea RMN-ului, dar trebuie declarate personalului înaintea investigației.
Fragmentele metalice din organism necesită și ele evaluare. O atenție deosebită se acordă fragmentelor metalice aflate în apropierea ochilor, deoarece deplasarea lor poate produce leziuni.
Sarcina nu reprezintă o contraindicație absolută pentru RMN fără contrast atunci când investigația este justificată medical. Administrarea de gadoliniu în sarcină este însă evitată, în general, dacă nu există un motiv clinic important.
b. Claustrofobia și dificultatea de a sta nemișcat
Claustrofobia nu este o contraindicație propriu-zisă, dar poate face investigația dificilă. Unele persoane tolerează greu spațiul îngust și zgomotul aparatului.
Pot fi utile aparatele cu deschidere mai largă, pregătirea psihologică, comunicarea permanentă cu personalul și, în anumite cazuri, administrarea unui sedativ prescris de medic.
Mișcarea în timpul examinării reduce calitatea imaginilor. Copiii mici, persoanele cu dureri severe sau cei care nu pot coopera pot necesita strategii speciale și, uneori, sedare sau anestezie.
În urgențele în care pacientul este instabil sau nu poate rămâne nemișcat suficient timp, CT-ul poate fi mai potrivit deoarece se efectuează mult mai rapid.
6. Concluzie
RMN-ul este o metodă imagistică extrem de valoroasă, în special pentru creier, măduva spinării, nervi, articulații, țesuturi moi și numeroase organe abdominale și pelvine.
Principalul său avantaj este obținerea unor imagini foarte detaliate fără utilizarea radiațiilor ionizante.
Totuși, rezonanța magnetică nucleară nu este automat investigația „cea mai bună” pentru orice problemă. Pentru anumite fracturi este mai potrivită radiografia, iar CT-ul este esențial în numeroase urgențe, traumatisme, boli pulmonare și suspiciuni de calculi renali.
Nici gadoliniul nu trebuie administrat automat la fiecare RMN. Contrastul se folosește numai atunci când poate aduce informații suplimentare importante pentru diagnostic sau tratament.
Cel mai util RMN nu este, așadar, cel făcut preventiv „pentru orice eventualitate”, ci acela recomandat pentru o întrebare medicală bine definită și interpretat împreună cu simptomele, examenul clinic și celelalte investigații.
Întrebări și răspunsuri
Întrebare: Când nu poți face RMN?
Răspuns: RMN-ul poate fi imposibil sau necesită condiții speciale în cazul anumitor implanturi incompatibile, clipsuri feromagnetice, dispozitive electronice sau fragmente metalice periculoase. Compatibilitatea trebuie verificată înaintea investigației.
Întrebare: RMN-ul folosește radiații?
Răspuns: Nu. Rezonanța magnetică nucleară folosește un câmp magnetic și unde radio, nu radiații ionizante precum radiografia și CT-ul.
Întrebare: Este obligatoriu gadoliniul la RMN?
Răspuns: Nu. Multe examinări se efectuează fără contrast. Gadoliniul este administrat numai atunci când ajută la evidențierea sau caracterizarea unei anumite modificări.
Întrebare: Ce este mai bun, CT-ul sau RMN-ul?
Răspuns: Depinde de problema investigată. RMN-ul excelează în țesuturi moi și sistemul nervos, în timp ce CT-ul este foarte rapid și este adesea preferat în traumatisme, hemoragii, boli pulmonare și calculi renali.
Întrebare: Poate RMN-ul să găsească probleme care nu dau simptome?
Răspuns: Da. RMN-ul poate identifica modificări incidentale care nu au legătură cu simptomele și care uneori nu au semnificație medicală importantă. De aceea, rezultatele trebuie interpretate în context clinic.
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
RadiologyInfo - Magnetic Resonance Imaging (MRI)
https://www.radiologyinfo.org/en/mri
Pub Med - MRI contrast agents and retention in the brain: review of contemporary knowledge and recommendations to the future
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/39060665/
Studiul „MRI contrast agents and retention in the brain: review of contemporary knowledge and recommendations to the future”, apărut în Insights Imaging. 2024 Jul 25;15(1):179. doi: 10.1186/s13244-024-01763-z, autori: Josef Vymazal, Aaron M Rulseh
Te-ar mai putea interesa și...
