Proteina care joaca un rol în retinopatia diabetică
Rezumat: Retinopatia diabetică este o complicație a diabetului care afectează vasele mici de sânge din retină și poate duce la scăderea vederii. Cercetările au identificat ARF6, o proteină implicată în semnalizarea și transportul celular, ca posibil participant la procesele care favorizează permeabilitatea vasculară și formarea vaselor anormale în retină.
Studiile experimentale sugerează că inhibarea ARF6 ar putea limita unele modificări vasculare asociate bolii. Totuși, ARF6 nu reprezintă în prezent o țintă terapeutică aprobată pentru retinopatia diabetică. Tratamentul actual se bazează pe controlul diabetului, injecții intraoculare, laser și, în cazurile severe, intervenții chirurgicale.
1. Ce este retinopatia diabetică și cum afectează ochii?
a. De ce apare retinopatia la persoanele cu diabet?
b. Cum sunt afectate vasele de sânge din retină?
2. Ce este ARF6 și ce rol are în retinopatia diabetică?
a. Ce este proteina ARF6?
b. Cum poate contribui ARF6 la deteriorarea vaselor de sânge din ochi?
c. Legătura dintre ARF6, inflamație și retinopatie
d. Poate ARF6 deveni o țintă pentru tratamentul retinopatiei diabetice?
3. Care este în prezent tratamentul pentru retinopatia diabetică?
4. Cum poate fi prevenită apariția retinopatiei diabetice?
5. Concluzie
1. Ce este retinopatia diabetică și cum afectează ochii?
Retinopatia diabetică este o complicație neurovasculară a diabetului, caracterizată prin deteriorarea vaselor de sânge ale retinei. Retina este stratul sensibil la lumină din partea din spate a ochiului, care transformă lumina în semnale transmise creierului.
Boala poate apărea atât la persoanele cu diabet de tip 1, cât și la cele cu diabet de tip 2. Riscul crește în special odată cu durata diabetului și cu expunerea îndelungată la valori crescute ale glicemiei.
La început, retinopatia diabetică poate să nu provoace niciun simptom. Pe măsură ce avansează, pot apărea vedere încețoșată, pete sau puncte plutitoare în câmpul vizual, zone întunecate și, în cazurile grave, pierderea vederii.
a. De ce apare retinopatia la persoanele cu diabet?
Hiperglicemia cronică afectează în timp structura și funcționarea vaselor mici de sânge. În ochi, aceste modificări pot deteriora bariera hemato-retiniană, care în mod normal controlează trecerea substanțelor dintre sânge și țesutul retinian.
În apariția și progresia bolii sunt implicate mecanisme multiple: stresul oxidativ, inflamația, produșii avansați de glicare, modificările microvasculare și afectarea celulelor nervoase ale retinei.
Un rol important îl are și VEGF, factorul de creștere endotelială vasculară. Când retina nu primește suficient oxigen, nivelurile VEGF pot crește. Acesta favorizează permeabilitatea vasculară și apariția unor vase de sânge noi, fragile și anormale.
Hipertensiunea arterială, dislipidemia și boala renală asociată diabetului pot crește suplimentar riscul de retinopatie. De aceea, protejarea ochilor unei persoane cu diabet înseamnă mai mult decât simplul control al glicemiei.
b. Cum sunt afectate vasele de sânge din retină?
În stadiile inițiale pot apărea microanevrisme, adică mici dilatări ale capilarelor retiniene. Vasele deteriorate pot permite ieșirea lichidului și a altor componente ale sângelui în țesutul retinei.
Dacă lichidul se acumulează în maculă, regiunea retinei responsabilă de vederea centrală fină, poate apărea edemul macular diabetic. Acesta este una dintre cauzele importante ale scăderii vederii la persoanele cu retinopatie.
În formele avansate, unele vase se pot închide, reducând aportul de oxigen. Retina răspunde prin producerea unor semnale care stimulează dezvoltarea de vase noi. Acest stadiu poartă numele de retinopatie diabetică proliferativă.
Vasele nou formate sunt fragile și pot sângera în interiorul ochiului. De asemenea, țesutul cicatricial format în jurul lor poate exercita tracțiune asupra retinei și poate duce la dezlipire de retină.
2. Ce este ARF6 și ce rol are în retinopatia diabetică?
Studierea mecanismelor moleculare implicate în retinopatia diabetică a atras atenția cercetătorilor asupra unei molecule numite ARF6. Aceasta pare să participe la reglarea permeabilității vaselor și a răspunsului celulelor endoteliale la anumiți factori de creștere și mediatori inflamatori.
Dovezile cele mai directe privind ARF6 și retinopatia provin însă din experimente pe celule și animale. Prin urmare, rezultatele nu demonstrează încă faptul că blocarea ARF6 ar avea aceleași efecte terapeutice la persoanele cu diabet.
a. Ce este proteina ARF6?
ARF6 este prescurtarea de la „ADP-ribosylation factor 6”. Este o mică GTPază, adică o proteină care poate funcționa asemenea unui comutator molecular, alternând între o stare activă și una inactivă.
ARF6 participă la transportul proteinelor prin membranele celulare, organizarea structurii interne a celulelor și transmiterea unor semnale. Aceste funcții îi permit să influențeze inclusiv modul în care celulele vaselor de sânge interacționează între ele.
Cercetările au arătat că ARF6 poate influența transportul receptorului VEGFR2, receptor prin care VEGF transmite o parte dintre semnalele sale către celulele endoteliale.
b. Cum poate contribui ARF6 la deteriorarea vaselor de sânge din ochi?
VEGF se leagă de receptorul VEGFR2 de pe celulele vasculare. Pentru transmiterea eficientă a semnalelor, receptorul este internalizat, transportat în interiorul celulei și poate fi ulterior readus la suprafața acesteia.
Experimentele au indicat că ARF6 participă la aceste procese de transport. Două proteine care activează ARF6, numite ARNO și GEP100, par să controleze etape diferite ale circulației VEGFR2 prin celulă.
Prin această poziție în mecanismul VEGF–VEGFR2, ARF6 poate influența semnalele care cresc permeabilitatea vasculară și stimulează dezvoltarea vaselor de sânge.
La șoareci cu diabet indus experimental, reducerea activității ARF6 în endoteliu a limitat creșterea permeabilității vaselor retiniene. Efectul nu s-a datorat unei scăderi a glicemiei, ceea ce sugerează o acțiune directă asupra proceselor vasculare.
În modele experimentale pe șoareci și șobolani, o moleculă inhibitoare denumită NAV-2729 a redus permeabilitatea vasculară și unele semne de angiogeneză patologică. Acest compus este unul experimental și nu este un tratament aprobat pentru retinopatia diabetică.
c. Legătura dintre ARF6, inflamație și retinopatie
Retinopatia diabetică nu este doar o boală a vaselor de sânge. Cercetările actuale o descriu ca pe o afecțiune complexă în care inflamația de intensitate redusă, dar persistentă, contribuie la afectarea barierei hemato-retiniene și a celulelor retinei.
La persoanele cu retinopatie au fost observate modificări ale mai multor mediatori inflamatori, printre care interleukina-1 beta și factorul de necroză tumorală alfa. Împreună cu VEGF, aceste semnale pot contribui la inflamație, permeabilitate vasculară și angiogeneză patologică.
ARF6 prezintă interes deoarece cercetările asupra celulelor endoteliale au demonstrat că interleukina-1 beta poate activa o cale de semnalizare MYD88–ARNO–ARF6, care destabilizează legăturile dintre celulele vasculare și crește permeabilitatea.
Aceste constatări oferă o posibilă punte între inflamație, ARF6 și deteriorarea barierei vasculare. Totuși, o mare parte din aceste mecanisme au fost studiate experimental, iar importanța lor exactă în retinopatia diabetică umană trebuie clarificată prin cercetări suplimentare.
d. Poate ARF6 deveni o țintă pentru tratamentul retinopatiei diabetice?
Teoretic, blocarea ARF6 ar putea influența mai multe căi care duc la permeabilitate vasculară, spre deosebire de un tratament orientat exclusiv către VEGF.
Un studiu experimental a arătat că inhibarea ARF6 poate modifica semnalizarea VEGFR2 și poate reduce unele caracteristici ale retinopatiei în modele animale. Alte cercetări au identificat compuși care pot stabiliza bariera vasculară prin reducerea activării ARF6.
Totuși, trebuie făcută o distincție clară între rezultatele de laborator și tratamentul pacienților. Nu există în prezent o terapie anti-ARF6 aprobată pentru retinopatia diabetică.
Mai mult, în analiza unor probe oculare umane post-mortem, nivelurile ARF6 au părut mai mari la persoanele cu diabet decât la martorii fără diabet, însă diferența a fost la limita semnificației statistice.
Prin urmare, ARF6 trebuie privit deocamdată ca o posibilă țintă moleculară pentru cercetările viitoare, nu ca o alternativă la tratamentele validate utilizate astăzi.
3. Care este în prezent tratamentul pentru retinopatia diabetică?
Tratamentul depinde de forma și severitatea bolii, de existența edemului macular și de acuitatea vizuală. În formele ușoare, medicul poate recomanda inițial monitorizare atentă și controlul factorilor metabolici.
Pentru majoritatea ochilor cu edem macular diabetic care afectează centrul maculei și reduce vederea, tratamentul de primă linie îl reprezintă injecțiile intravitreene anti-VEGF. Aceste medicamente blochează acțiunea VEGF și reduc permeabilitatea vasculară.
Printre medicamentele anti-VEGF utilizate se numără aflibercept, ranibizumab, bevacizumab, brolucizumab și faricimab, în funcție de indicație și de reglementările locale. Unele produse sau utilizări pot fi aprobate diferit de la o țară la alta.
Pentru anumite cazuri de retinopatie diabetică proliferativă se utilizează fotocoagularea panretiniană cu laser. Laserul tratează zone întinse ale retinei periferice și reduce stimulul pentru dezvoltarea vaselor anormale.
Injecțiile anti-VEGF reprezintă, de asemenea, o alternativă la fotocoagularea panretiniană pentru anumite persoane cu retinopatie proliferativă. Alegerea depinde de situația fiecărui pacient și de posibilitatea respectării controalelor și tratamentelor repetate.
Corticosteroizii intraoculari și anumite forme de tratament laser pot fi folosite în unele cazuri de edem macular diabetic persistent, mai ales când răspunsul la terapia anti-VEGF este insuficient sau aceasta nu este potrivită.
În formele severe poate fi necesară vitrectomia. Această operație presupune îndepărtarea unei mari părți a corpului vitros, gelul transparent din interiorul ochiului. Este indicată, printre altele, când există hemoragie importantă în vitros sau țesut cicatricial care amenință retina.
4. Cum poate fi prevenită apariția retinopatiei diabetice?
Nu toate cazurile de retinopatie pot fi prevenite complet, însă riscul și progresia bolii pot fi reduse considerabil printr-un control bun al diabetului și al factorilor cardiovasculari.
Controlul glicemiei este esențial. Hiperglicemia persistentă este unul dintre principalii factori care favorizează apariția și agravarea retinopatiei diabetice. Obiectivele glicemice trebuie stabilite individual împreună cu medicul.
La fel de importante sunt tensiunea arterială și nivelurile lipidelor din sânge. Recomandările actuale susțin controlul glicemiei, tensiunii arteriale și lipidelor pentru reducerea riscului sau încetinirea evoluției retinopatiei.
Controalele oftalmologice permit depistarea bolii înainte ca persoana să observe probleme de vedere. Pentru diabetul de tip 2, evaluarea oftalmologică este recomandată de la momentul diagnosticului.
În diabetul de tip 1, examinarea inițială este recomandată la cinci ani după debutul bolii. Frecvența controalelor ulterioare se stabilește în funcție de rezultatele examinării, controlul glicemic și existența sau progresia retinopatiei.
Mișcarea regulată, alimentația echilibrată, respectarea tratamentului pentru diabet și renunțarea la fumat contribuie la protejarea sănătății generale și a ochilor. Orice modificare bruscă a vederii necesită evaluare medicală rapidă.
5. Concluzie
Retinopatia diabetică este rezultatul unor mecanisme complexe prin care diabetul afectează retina, vasele de sânge și celulele nervoase din ochi. Cercetările asupra ARF6 oferă o perspectivă interesantă asupra modului în care semnalele vasculare și inflamatorii ar putea favoriza permeabilitatea vaselor retiniene.
Deocamdată, ARF6 rămâne o țintă experimentală. Pentru pacienți, metodele demonstrate de protejare a vederii rămân controlul diabetului, tensiunii arteriale și lipidelor, monitorizarea oftalmologică și, atunci când este necesar, terapia anti-VEGF, laserul sau intervenția chirurgicală.
Întrebări și răspunsuri
Întrebare: Retinopatia diabetică poate duce la orbire?
Răspuns: Da. Formele severe și netratate pot duce la pierderea importantă a vederii, însă depistarea și tratamentul precoce reduc considerabil acest risc.
Întrebare: Ce simptome poate provoca retinopatia diabetică?
Răspuns: La început poate să nu existe niciun simptom. Ulterior pot apărea vedere încețoșată, puncte sau pete plutitoare, zone întunecate în câmpul vizual și scăderea vederii.
Întrebare: Ce este operația de retinopatie diabetică?
Răspuns: Prin „operație” se înțelege de obicei vitrectomia, indicată în forme severe. Chirurgul îndepărtează vitrosul și sângele acumulat și poate trata țesutul cicatricial sau problemele retinei.
Întrebare: Ce este ARF6?
Răspuns: ARF6 este o mică GTPază, adică o proteină care reglează procese precum transportul proteinelor și semnalizarea celulară. Studiile experimentale sugerează că poate participa la permeabilitatea vasculară din retinopatie.
Întrebare: Există în prezent un tratament cu inhibitori ARF6 pentru retinopatia diabetică?
Răspuns: Nu. Inhibarea ARF6 a avut rezultate promițătoare în cercetări pe celule și animale, dar nu reprezintă în prezent un tratament aprobat pentru pacienții cu retinopatie diabetică.
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
PMC - Diabetic Retinopathy: New Treatment Approaches Targeting Redox and Immune Mechanisms
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC11117924/
Studiul „Diabetic Retinopathy: New Treatment Approaches Targeting Redox and Immune Mechanisms”, apărut în Antioxidants (Basel). 2024 May 12;13(5):594. doi: 10.3390/antiox13050594, autori: Qi Tang et al.
PMC - Apigenin and Ethaverine Hydrochloride Enhance Retinal Vascular Barrier In Vitro and In Vivo
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC7409011/
Studiul „Apigenin and Ethaverine Hydrochloride Enhance Retinal Vascular Barrier In Vitro and In Vivo”, apărut în Transl Vis Sci Technol. 2020 May 11;9(6):8. doi: 10.1167/tvst.9.6.8, autori: Weiwei Jiang et al.
Nature - Evogliptin, a dipeptidyl peptidase-4 inhibitor, attenuates pathological retinal angiogenesis by suppressing vascular endothelial growth factor-induced Arf6 activation
https://www.nature.com/articles/s12276-020-00512-8
Studiul „Evogliptin, a dipeptidyl peptidase-4 inhibitor, attenuates pathological retinal angiogenesis by suppressing vascular endothelial growth factor-induced Arf6 activation”, apărut în Exp Mol Med 52, 1744–1753 (2020). https://doi.org/10.1038/s12276-020-00512-8, autori: Seo, S., Kim, MK., Kim, RI. et al.
Te-ar mai putea interesa și...
